355
Romulus Cristea
Cutremurele fac audienţă în mass-media. Nu mai este zi fără emisuni de televiziune şi ştiri în ziare despre „marele seism” ce urmează să zguduie, cât de curând, România. Cu toate acestea, din lipsă de fonduri, consolidările bat pasul pe loc, iar iniţiativa Primăriei Capitalei de a distribui truse de supravieţuire în caz de cutremur a fost criticată şi ironizată.
Ciclicitatea este unul din parametrii luat în calculul prognozelor realizate de seismologi. Şi cum termenul pentru un cutremur important cu o magnitudine Richter de peste 7 este foarte probabil aproape, panica cuprinde poporul. De doi-trei ani, în goana după audienţă, mass-media lansează cu nemiliuita ştiri alarmiste, de multe ori preluate după ureche, fără consultarea specialiştilor şi permit unor escroci autointitulaţi parapsihologi şi numerologi să panicheze lumea. În rest, puţine anchete serioase şi documentate despre stadiul reabilitărilor şi aproape deloc sfaturi competente despre cum să reacţionăm imediat după declanşarea cutremurului devastator.
Pentru o imagine mai clară despre situaţia fondului imobiliar din Bucureşti (capitala europeană cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate la cutremure) e suficient să menţionăm că aproape 200 de imobile sunt încadrate la gradul I de risc seismic, adică sunt atât de şubrezite încât un seism important le-ar putea pune la pământ. Din cele aproximativ 200 de imobile, circa 130 sunt clădiri multietajate (cu mai mult de patru etaje) construite înainte de 1940, într-o perioadă când nu exista niciun fel de normativ seismic. După aproape 20 de ani de când autorităţile au sesizat pericolul deosebit de prăbuşire în caz de cutremur al unor imobile şi au elaborat legislaţia necesară pentru consolidare, nici 10% din totalul clădirilor încadrate în clasa I de risc seismic nu au fost refăcute. Cauza principală este nivelul scăzut de trai, chiar dacă există unele facilităţi acordate prin lege. Consolidarea costă nu mai puţin de 150-600 euro/metrul pătrat de construcţie şi uneori ajunge cât la valoarea de piaţă a imobilului. E clar că datorită sărăciei, fără un aport consistent al autorităţilor locale, astfel de demersuri sunt sortite eşecului.
În loc ca autorităţile să caute soluţii eficiente şi surse de finaţare pentru consolidări, se preferă starea de expectativă năucitoare şi oferirea de explicaţii penibile. În tot acest timp, nu puţini sunt cei care speculează starea de panică creată de posibilitatea declanşării oricând a unui cutremur nimicitor. Degeaba seismologi cu experienţă atrag atenţia asupra derapajelor de discurs referitoare la iminenţa unor cutremure, ziarele şi televiziunile continuă maratonul ştirilor panicarde lipsite mai mereu de fundament ştiinţific, alimentate de indivizi cu mintea rătăcită, dar şi de politicieni care fac promisiuni fără acoperire în goana după atragerea de electrorat.
Interesant va fi cum va reacţiona presa când cutremurul chiar va avea loc. Televiziunile şi radiourile care nu vor avea probleme de transmisie vor fi cu siguranţă ancorate în realitatea dură a acelor momente şi va exista şi un criteriu de comparaţie cu atât de hulitele posturi publice dar care vor transmite, în proporţie mare, informaţie oficială. În schimb presa scrisă, pentru cel puţin 24 de ore se va face cumplit de râs, nu de alta, dar ediţiile tipărite se închid devreme, după-amiaza, fotoreporterii sunt puţini, iar materialele din prezent sunt preluate cu nesimţire din agenţiile de presă sau după televiziuni, eventual parţial rescrise şi cu titlurile schimbate.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
