Default

Cine a pus ștreangul la gâtul presei

• Bookmarks: 10395


Nu internetul a pus la pământ și a sugrumat presa scrisă. Ziariștii de presă scrisă sunt cei care nu au reușit să țină pasul cu timpurile, cu evoluțiile tehnologice și schimbările de mentalitate. Jurnaliștii presei tipărite au rămas încremeniți în alte vremuri și încă speră în zadar în resuscitarea după moartea clinică.

E ușor să arunci vina neputinței pe ce îți este mai la îndemână. Pentru presa scrisă și slujbașii ei, țapul ispășitor arătat cu degetul e internetul. Adică, vezi Doamne, tehnologia performantă îi lipsește pe nostalgici de mirosul cernelei tipografice și de vopseaua literelor lipită de degete la răsfoirea ziarului. De ce să faci un efort și să te uiți mai în urmă când te poți scuza lejer. De ce să nu te complaci în continuare în superficialitate și impostură cât timp se mai găsesc unii care să te mai și creadă. Mai grav devine faptul că nici avertismentele specialiștilor care atenționează că vremurile bune nu mai revin pentru presa scrisă nu îi mișcă pe unii care mai speră în pomana publicității venită de aiurea.

Cum stau de fapt lucrurile și de ce avertismentele transmise presei scrise de către consumatori sunt trecute cu vederea. Nu de ieri, nu de la începutul crizei economice actuale, nu de la declanșarea supremației internetului, ci de vreo șase decenii. Ce spun cifrele, cum arată statisticile? Ei bine, e surprinzător de exemplu, cum au evoluat lucrurile într-o altă ţară europeană, în Franţa. Fără a se baza pe date reale, analiştii noştri autohtoni fac deseori referiri la evoluţia tiparului în Franţa pentru comparaţii cu România, deşi în cele două situaţii, asemănările nu sunt evidente decât pentru perioada internetului. România a avut alt parcurs după 1946 şi abia în prezent încercăm să ne aliniem la normalitate. În schimb, evoluţia presei scrise în Franţa poate defini în ansamblu situaţia actuală a tiparului, în general.

În perioada 1945-1980, publicațiile cotidiene au pierdut, atenție, 35% din tiraje. În intervalul 1990-1996, căderea consemnată era de 17%. În intervalul 1945-2005, tirajele scad cu 59%. Ei bine, căderea a continuat. La o distanță de 65 de ani (față de anul de reper 1945), în 2010, căderea de tiraj era de 60%. Foarte interesant, pentru perioada 2005-2010, interval în care realmente internetul a explodat și ziarele au plasat formate online, ce credeți că s-a întâmplat? Căderea vânzărilor și prăbușirea tirajelor au încetinit. Acum ne putem întreba cine a prăbușit presa când internetul nu a existat sau se manifesta timid? Pe cine să aruncăm vina? Pe dezvoltarea rețelelor radio până la generalizarea televiziunii? Pe aparițiile formatelor de emisiuni de divertisment în 1985 (an în care au început concedierile masive în presa mondială) sau pe extinderea până la refuz a televiziunii prin cablu până în anii ‘90? De ce e vinovat internetul când, culmea, scăderea istorică încetinește și are tendința de stabilizare? Problema majoră se pare că este a jurnaliștilor și ține de superficialitate, de negarea realității, de refuzul de a accepta că lucrurile evoluează, că nu mai poți lucra cu tiparele de ieri în prezentul care se transferă în viitor datorită tehnologiei foarte evoluate. Tehnologia de azi este germenele viitorului ușor de anticipat. Cine câștigă, cine pierde? Consumatorul de informație va fi tot mai câștigat. Presa scrisă de nișă, specializată, va avea de asemenea de câștigat. Internetul va continua să fie rege. Iar presa scrisă cotidiană nu se știe cât va mai putea să lingă resturile aruncate de mediul online. Nu de alta, dar, cel puțin în România, asta face în prezent, copiază cu nesimțire în edițiile de dimineață știrile apărute în urmă cu 12 ore pe mediul online și televiziune. Asta e acoperirea în proporție de 90% a cotidienelor actuale.

Similar Posts:

10 recommended
comments icon0 comments
0 notes
395 views
bookmark icon

Write a comment...