Default

Delirul privatizărilor și reprezentanții eșecului

• Bookmarks: 5405


În ultimele două decenii au avut loc 11.000 de privatizări ale unor întreprinderi de stat, iar 75% dintre ele s-au soldat cu eșecuri. În prezent, au mai rămas până în 1.000 de societăți cu capital de stat care continuă să genereze pierderi anuale la buget de zeci de milioane de euro, iar datoriile istorice însumate ale acestora se ridică la miliarde de euro.

Deși importante, au mai rămas puține întreprinderi fondate în epoca comunistă și care urmează să fie arvunite. Cu toate acestea, privatizările anunțate, mai mult sub presiunea instituțiilor financiare internaționale, iscă pasiuni și lupte aprige la nivel politic.

Aproape că, în ultimul an, privatizarea fostelor societăți de stat a dominat programele de știri și emisiunile de televiziune, mai mult ca oricând. Cauza tumultului iscat de privatizări nu ține nicicum de importanța sau mărimea acestora, ci mai mult de timpurile pe care le trăim. Informația este propagată preponderent de Internet, prin audiovizual, cu o viteză și o cadență uimitor de crescute de la an la an. În plus, se adaugă apetența devenită de nemăsurat pentru senzațional.

Dacă este să facem un simplu calcul și ne referim la cele 11.000 de privatizări din ultimii 20 de ani, rezultă nu mai puțin de 550 de privatizări pe an. Dacă extrapolăm și ne raportăm la câte zile are un an și luăm și în considerație zilele de sărbători, rezultă că aproape zi de zi, în ultimele două decenii postdecembriste, românii au avut parte de aproape două privatizări pe zi. Ei bine, mii de privatizări frauduloase și anunțate ca eșecuri țineau prima pagină a ziarelor de opoziție. Însă, dacă până în perioada crizei, presa scrisă era oarecum bine delimitată între opoziția și puterea politică, de câțiva ani, prăbușirea incontrolabilă a tirajelor a omogenizat informația tipărită, care acum abundă de monden și senzațional.

De fapt, lucru puțin plăcut, presa scrisă de calitate este ca și inexistentă. Ciudățenia teribilă este însă că presa bulevardieră, de scandal, a ajuns să trateze și să prezinte privatizările și evenimentele economice la categoria senzațional, lucru de neînchipuit în urmă cu doar câțiva ani. De asemenea, televiziunile și ziarele online nu mai departajează genurile jurnalistice. Anchetele și reportajele sunt subdimensionate și neapărat împănate cu ciudățenii și mondenități. Calitatea informației este una alterată. Așa că audiovizualul și Internetul, în lipsă de subiecte care altfel ar necesita documentare, preferă repetarea sub diverse forme a oricărei știri, fie ea și economică.

La viteza de desfășurare a privatizărilor după 1990, cele mai multe fraude au trecut neobservate sau sesizate doar de anumiți cititori interesați. Și degeaba strigau jurnaliștii sau economiștii consacrați, de la o anchetă la alta, lumea nu mai avea timp să se dezmeticească ori să înțeleagă ce se petrece. Marile întreprinderi au ajuns terenuri de construcție pentru dezvoltatori, utilajele s-au vândut la fier vechi pe un preț mult mai ridicat decât prețul de achiziție a societăților fie ele și falimentare, iar lucrătorii au ajuns pe drumuri păcăliți cu salarii compensatorii topite la cârciumile de cartier.

Acum numărăm pe degete privatizările dintr-un an și căutăm investitori rămași fără sfanți în buzunare. Ne minunăm de privatizările care au loc deși ele nu au fost niciodată altfel. De asemenea, investitorii sunt neschimbați. În plus, acum este criză și lumea în lipsă de bani se hrănește cu senzațional obținut aproape gratis de la televiziuni sau ziare online într-o lume cu reglementări încă nedefinite în transmiterea informațiilor.

Similar Posts:

5 recommended
comments icon0 comments
0 notes
405 views
bookmark icon

Write a comment...