Default

Corupția alimentată la preț reglementat

• Bookmarks: 2328


Ce grijuliu este statul cu oamenii nevoiași, ar putea spune unii când vine vorba de tarifele reglementate în domeniul energiei, respectiv la gaz, curent electric și, de ce nu, la gigacalorie. De fapt, sistemul de prețuri paralele practicat de stat este generator de corupție și ne golește tot mai mult buzunarele.

România practică un sistem de prețuri paralele la energie. Adică există un tarif pentru consumatorii industriali și unul pentru cei casnici. Mai mult, tarifele sunt reglementate, adică piața nu e liberalizată, nu fucționează după legea cererii și ofertei. Există așa-numitele coșuri de energie. La gaze naturale, gazul din producția internă este băgat în paporniță împreună cu cel din import, care este și de trei ori mai scump. La final, după alambicate formule descântate ca într-un spectacol straniu de iluzionism, melanjul rezultat de gaze iese cu un preț mai mare decât cel din producția internă și mai mic decât cel din import. Apoi, statul grijuliu îl oferă cu prețuri reglementate la industrie și populație. La fel stau lucrurile și în cazul curentului electric, numai că, de această dată, România neavând nevoie de importuri, în coș se mixează energia din centrala nucleară, hidrocentrale, termocentrale și, mai recent, regenerabile (eoliană).

Ce este grav în această inginerie a sistemului de prețuri paralele? Și de ce Uniunea Europeană ne cere de ani și ani de zile să renunțăm la el și să liberalizăm piața energiei?
Ei bine, cei care au fost denumiți “băieții deștepți din energie” sunt principalii beneficiari ai sistemului. La fel, de 20 de ani și mai bine, anumite combinate au primit, după criterii prea puțin transparente, mai degrabă după algoritmi clientelari politic, cantități uriașe de gaze naturale la prețuri sociale.

În cazul „băieților deștepți”, lucrurile sunt simple. Ocolind bursa specializată, ei cumpără cantități imense de energie ieftină, mult sub prețul pieței, bineînțeles de la stat, prin bunăvoința nemărginită a autorităților care au în custodie producătorii. Apoi o revând la prețul pieței celor interesați. Prin acest procedeu de sifonare, pagubele la bugetul Hidroelectrica însumează, în anii care au urmat după 1990, miliarde de euro.

Și la gaze, jaful a fost uriaș. În timp ce populația scăpătată primea gaz la preț de coș, adică din amestec intern și extern, pentru protejații regimurilor se găsea gaz natural la preț de producție internă, adică cel mai ieftin.

Iată de ce Uniunea Europeană ne-a cerut insistent, încă dinaintea aderării, să renunțăm la astfel de practici nocive, apucături prin care ne furăm singuri căciula și perpetuăm corupția. Deși ca angajament asumat față de UE, România trebuia să liberalizeze prețurile la energie încă de la 1 ianuarie 2007, agonia a fost iarăși prelungită recent, printr-un nou calendar de amânări, solicitat de autorități, care vor ca termen anul 2017. Soluția este simplă și funcționează în toată lumea, dar autoritățile renunță cu greu la un instrument de manipulare, preferând promisiuni populiste. Nu de alta, dar ajutoarele directe către consumatorii finali reprezintă doar o șeptime din subvențiile acordate sectorului ineficient.

Pentru eliminarea risipei și eficiență este nevoie de mai multă concurență, mai mulți producători privați și cuplarea pieței interne cu piețele deservite de bursele de energie vecine. Sprijinul pentru acces la energie trebuie separat de piață, adică protecția socială trebuie aplicată țintit asupra grupurilor cu venituri mici, la fel cum se procedează în toată Europa.

Similar Posts:

2 recommended
comments icon0 comments
0 notes
328 views
bookmark icon

Write a comment...