Default

Instrumente şi metrologie pentru industria tipografică

• Bookmarks: 31125


De ce avem nevoie de standardizare? Este utilă sau este nepractică? În mod cert, rău nu poate să facă. Standardizarea proceselor de producţie tipografică, conform normelor seriei de standarde ISO 12647, şi efortul depus de organizaţiile de profil pentru promovarea lor au creat pe de o parte cadrul necesar aplicării lor în practică, iar pe de altă parte au atras suficient interes pentru ca implementarea lor să devină astăzi o necesitate şi un beneficiu pentru industria tipografică.

Astfel ne întoarcem la „de ce”. Din lunga listă de motive obiective care pot urma aici, unul este semnificativ pentru mine. De la creaţie la produsul finit, este important ca persoanele responsabile de crearea conţinutului cromatic, al separaţiilor de culoare, al probelor şi al tiparului să cadă de acord asupra unui set minim de parametrii care să definească în mod unic caracteristicile vizuale şi proprietăţile tehnice ale produsului care urmează a fi imprimat. O astfel de înţelegere elimină o abordare de genul „încearcă până iese” în favoarea uneia care este practică şi repetabilă în contextul în care toată lumea doreşte ca finalitatea unui astfel de proces de producţie să aibă un nivel de calitate ridicat, justificat de efortul investit, şi să ofere satisfacţia unui produs bine făcut. Pentru atingerea acestui scop este necesară înţelegerea procesului şi etapizarea lui cu proceduri de evaluare, control şi verificare. Aici ajungem la „cum”: prin folosirea instrumentelor de măsură şi control în cadrul unor proceduri metrologice raportate la referinţele şi toleranţele definite în aceste standarde pentru principalele caracteristici ale proceselor de producţie tipografică.

Din punct de vedere al normelor metrologice uzuale industriei tipografice şi ale standardului ISO 12647-1, putem clasifica principalele evaluări numerice în densitometrie şi colorimetrie, iar din punct de vedere al instrumentelor de măsură avem densitometrul şi spectrofotometrul. La fel de importantă ca evaluarea propriu-zisă este definirea condiţiilor de măsurare care ţin de construcţia fizică a instrumentului sau de parametrii setaţi pentru respectiva măsurare, de o caracteristică specifică a procesului de producţie evaluat şi de normele ISO de evaluare. Este foarte important să definim clar ce vrem să evaluăm, condiţiile în care vor avea loc aceste evaluări şi să alegem instrumentul de măsură conform cu aceste condiţii. Dintre cele două instrumente enumerate, densitometrul este cel mai răspândit, deşi din punct de vedere tehnic el nu măsoară efectiv culoarea, ci doar cantitatea de lumină reflectată de sau transmisă printr-un obiect prin calcularea densităţii acestuia.

De exemplu prin măsurarea densităţii (D) a colorantului cernelurilor CMYK pe un strip de control afl at pe coala de tipar, densitometrul reflectiv oferă operatorului informaţiile necesare pentru a ajusta nivelul de cerneală pentru fiecare zonă a
presei. Astfel de instrumente au fi ltre specifice care eşantionează anumite lungimi de undă specifice fi ecărei culori de proces CMYK. Intervalul spectral evaluat este dat de unul dintre standardele de filtre, cele mai răspândite fiind ISO Status E (uzual în Europa), I (similar cu Status E, dar folosind o bandă îngustă) sau T (uzual în SUA) (Fig. 1).

Tot în categoria constructivă a instrumentului mai intră geometria de iluminare 45°/0° sau 0°/45°, prezenţa sau absenţa fi ltrului de polarizare şi apertura instrumentului. Alte caracteristici specifice procedurilor de evaluare metrologice ţin efectiv de proces.

Un % redus indică diverse probleme

Cerneala poate influenţa rezultatele. De exemplu pentru procesele cu uscare lentă, valorile densităţii umede (măsurate imediat după imprimare) sunt diferite de valorile densităţii uscate. Acesta este motivul pentru care aceeaşi metodologie recomandă utilizarea filtrului de polarizare pentru evaluarea unui astfel de proces pentru a reduce la minim diferenţele dintre cerneala măsurată umed/uscat.Ultima categorie de caracteristici ţine de normele metrologice ISO. Măsurarea densităţii se face relativ la hârtie. Cu alte cuvinte, înainte de efectuarea unei set de măsurători, instrumentul se iniţializează pe hârtie (densitate relativă 0), valoarea densităţii acesteia fi ind eliminată din măsurătorile ulterioare.

Atenţie când treceţi la următoarea sesiune de măsurători pe altă hârtie, iniţializaţi şi valoarea densităţii ei. Deşi afectează în mai mică măsură evaluările densitometrice, suportul din spatele hârtiei măsurate este o altă caracteristică ce ţine de normele metrologice. Măsurarea diverselor caracterisitici ale tiparului pe o hârtie subţire imprimată pe ambele feţe este susceptibilă la lumina emisă de instrument, care poate trece prin hărtie, se reflectă din suport trecând prin imprimarea de pe spatele hârtiei şi intră înapoi în capul de măsură al instrumentului alături de reflexia normală de pe faţa hârtiei care se doreşte a fi măsurată. Pentru a reduce la minimum acest efect, este recomandată folosirea unui suport negru (black backing) mat neutru spectral uniform a cărui densitate absolută măsurată fără filtru de polarizare este de 1,50±0,20 şi ce are ca scop să absoarbă această lumină rebelă. Tot acelaşi standard defi neşte si suportul alb (white
backing) utilizat pentru evaluări ca fiind mat, fără înălbitori optici cu L* cuprins între 92 şi 96, iar C* mai mic de 3.

În cazul unui densitometru, toate aceste caracteristici definesc condiţiile de măsurare. Diferenţele de construcţie şi diferenţele existente între instrumente similare ca şi caracteristici, dar de la producători diferiţi, recomandă definirea clară a condiţiilor de măsurare pentru comunicarea evaluărilor densitometrice între organizaţii (exemplu: Dc=1,55/ISO Status E/Pol Filter reprezintă un minim de informaţie). Din valorile densităţii pot fi calculate şi alte caracteristici ale tiparului dintre care cel mai important este valoarea tonului (A), respectiv creşterea valorii tonului (ΔA). Valoarea tonului este definită ca % din suprafaţa care apare ca acoperit de colorantul unei singure culori şi se calculează cu ajutorul funcţiei

A=100*((1-10-(Dt-D0))/(1-10-(Ds-D0)))

unde Ds este densitatea solidului acelei culori, D0 a hărtiei şi Dt a tonului respectiv. Din ea se deduce şi valoarea creşterii tonului (exemplu: dacă valoarea tonului pe stripul de control este 55%, valoarea de intrare este de 40% în fişier sau pe forma de tipar, atunci ΔA este de 15%).

Monitorizarea acestei caracteristici a tiparului este esenţială pentru aprecierea calitativă a rezultatelor. De exemplu, standardul ISO 12647-2 (litografia offset) recomandă pentru fi ecare clasă de hârtie curba de referinţă a creşterii valorii tonului şi toleranţele permise. Alte evaluări densitometrice sunt adesea folosite pentru a indica diverse probleme ale procesului. Suprapunerea cernelii (Ink Trap) reflectă cât de bine un strat de cerneală tipărit va accepta al doilea strat de cerneală tipărit peste el comparat cu tipărirea respectivului strat de cerneală direct pe hârtie. Ca valoare a tonului este tot un %, iar un % redus indică diverse probleme care vor afecta obţinerea culorilor şi a nuanţelor dorite.

Spectrofotometrul „citeşte” întreg spectrul vizibil

Spectrofotometrul reprezintă soluţia versatilă pentru controlul de calitate a culorii, având datorită modului de construcţie atât functţii densitometrice, cât şi colorimetrice. Spre deosebire de densitometru, care evaluează spectrul vizibil doar în anumite intervale specifi ce, spectrofotometrul „citeşte” întreg spectrul vizibil, majoritatea acestui tip de instrumente eşantionând intervalul cuprins între 380 şi 740 nm (Fig. 2).

Ca şi densitometrul foloseşte aceeaşi geometrie de iluminare 45°/0° sau 0°/45° (desigur există spectrofotometre sferice sau multi-unghi care folosesc geometrii de iluminare diferite, dar acestea sunt folosite de alte industrii sau pentru evaluarea în formularea de cerneală). Flexibilitate lor este dată şi de posibilitatea de a comuta între fi ltre (Fără, Polarizare, D65, UV Cut), practic eliminând limitarea dată de construcţia instrumentului specifi că densitometrului astfel că un spectrofotometru poate raporta pe baza aceleiaşi citiri spectrale, densitatea în orice standard de fi ltre (ISO Status E,  I, T etc.) cu sau fără polarizare, totul rezumându-se la definirea parametrilor de calcul din software-ul instrumentului. În plus faţă de  densitometru, din aceeaşi curbă spectrală se calculează valoarea colorimetrică folosind oricare dintre funcţiile de transformare CIE (XYZ, L*a*b*, , L*C*h*, L*u*v* etc.). Dintre acestea, cel mai des mod de raportare al unei valori colorimetrice este prin folosirea spaţiul L*a*b* cu Observatorul Standard de 2°, temperatura de culoare D50, fără filtru de polarizare şi citirea în mod absolut (cu hârtia inclusă). În timp ce valorile densitometrice sunt citite cu fi ltru de polarizare şi relativ la hârtie, colorimetria se evaluează fără fi ltru de polarizare şi în mod absolut. Unele spectrofotometre oferă o funcţie automată de shimbare a filtrului şi a modului de calcul relativ la funcţia selectată (densitometrie sau colorimetrie) pentru a uşura operarea instrumentului.

Un alt avantaj al spectrofotometrului asupra densitometrului este posibilitatea de a evalua corect densitatea unei culori de tip spot. Datorită construcţiei, densitometrul foloseşte pentru o astfel de evaluare cel mai apropiat fi ltru de care dispune (exemplu: Pantone Red 032 C/Pantone Orange 021 C vor activa acelaşi fi ltru ca şi Magenta), dar intervalul spectral respectiv nu este întotdeauna semnifi cativ pentru respectiva culoare de tip spot (Fig. 3). O funcţionalitate importantă a colorimetriei este diferenţa dintre două culori, evaluată prin funcţia ΔE*ab (Fig. 4). Aceasta este esenţială pentru determinarea şi încadrarea unei hârtii de tipar într-o anumită clasă ori pentru stabilirea conformităţii colorantului cernelurilor de proces CMYK cu standardul ISO 12647-X sau a culorilor de tip spot în raport cu valorile de referinţă.

Alte formule ΔE* (exemplu: ΔE*94 sau ΔE*2000) nu sunt utilizate pentru controlul conformităţii, ci doar pentru o corelare vizuală între referinţă şi probă. Din nou atenţie la cerneala măsurată umed/uscat. Pentru colorimetrie este relevantă valoarea uscată, pentru că ne interesează culoarea aşa cum va arăta după terminarea procesului de producţie. Chiar dacă avem filtrul de polarizare, acesta nu rezolvă ca la densitometrie diferenţa dintre evaluările umed/uscat ale colorantului cernelii. Importanţa suportului din spatele hârtiei la măsurătorile spectrale este crucială comparată cu densitometria, în special pentru că măsurătorile se fac în mod absolut, dar şi pentru că intervalul eşantionat este întreg spectrul vizibil.

Fundal alb sau negru? Răspunsul depinde de ce se evaluează şi cum sunt raportate valorile de referinţă. De exemplu, pentru tipar măsurătorile la pupitrul presei (controlul de calitate) se fac în mod uzual pe fundal negru, în timp ce pentru hârtie mai groasă de 170 g/m2 şi pentru probe (proof), evaluările se fac pe fundal alb. În special pentru hârtia subţire, diferenţele dintre măsurătorile pe negru sau pe alb ale aceleiaşi probe pot atinge valori de până la 10 ΔE*ab. Toate aceste caracteristici defi nesc, ca în cazul unui densitometru, condiţiile de măsurare. Diferenţele de construcţie dintre diverşi producători pot duce la diferenţe colorimetrice de pănâ la 3 ΔE*ab între diverse spectrofotometre. Dar, ca la densitometrie, defi nirea clară a condiţiilor de măsurare pentru comunicarea evaluărilor colorimetrice între organizaţii este esenţială (exemplu: L*=54 a*=-36 b*=-49/D50/2°/Absolute/No Filter/black backing reprezintă un minimum de informaţie).

Ca un rezumat al celor prezentate

Standardul care defineşte parametrii şi metodele de măsurare este ISO 12647-1.

Densitometrie: importantă din punct de vedere al standardelor ISO 12647-X pentru evaluarea creşterii valorii tonului, alte funcţii sunt utile doar pentru controlul de calitate al procesului respectiv fi ind relative la acesta (densitate, suprapunerea cernelii etc.); evaluarea se raportează la Status E sau T, cu fi ltru de polarizare, relativ la hârtie.

Colorimetrie: importantă din punct de vedere al standardelor ISO 12647-X pentru evaluare conformităţii colorantului cernelurilor de proces CMYK, al conformităţii hârtiei. Evaluarea se raportează la CIE L*a*b, Observatorul Standard D50/2°, în mod absolut, fără niciun filtru, pe suport negru în general, pe suport alb pentru hârtia mai groasă de 170 g/m2, pentru aplicaţiile de tip probă – proof definite de ISO 12647-7 şi pentru evaluările în contextul profilelor de culoare ICC (interfaţa de legătura dintre prepress şi tipar).

O ultimă observaţie: indiferent de scopul utilizării instrumentelor de măsură, nu uitaţi să le recalibraţi şi să le recertifi caţi la expirarea perioadei de conformitate. Până la urmă este vorba despre evaluări metrologice, iar datele rezultate din  măsurători au aceeaşi valoare ca performanţa instrumentului care le produce.

Similar Posts:

3 recommended
comments icon0 comments
0 notes
1125 views
bookmark icon

Write a comment...