Finisarea printurilor, împreună cu laminarea reprezintă una dintre cele mai profitabile părți ale unui proces de imprimare. Totodată, este și zona de care mulți din domeniu se tem, pentru că laminarea unui material imprimat poate decide în final calitatea proiectului. Laminarea lichidă promite să îndepărteze aceste temeri, făcând procesul mai rapid, eficient și ieftin. Ca orice zonă a producției publicitare, și procesul de finisare deține mai multe tehnologii, mai ales în zona laminării. Nu există un răspuns simplu la întrebarea: laminare lichidă sau cu film, mai ales că diferența majoră între cele două tipuri de finisări o reprezintă costul, modul de aplicare (peliculă solidă sau lichidă) și rezistența în timp. Primele lucruri care ar trebui luate în considerare în momentul alegerii unui tip sau celuilalt sunt protecția materialului, redarea unor calități speciale (anti-grafitti, antipraf etc.), îmbunătățirea materialului imprimat, aspectul final dorit (mat, satinat, glasat etc.). Dacă se ține cont de aceste nevoi, alegerea tipului de laminare devine mai ușoară.
Laminarea lichidă versus laminarea cu film
Laminarea cu film este prezentă pe piață de mai bine de două decenii. A avut timp să se exindă și să-și testeze limitele. În general, laminarea cu film are loc la cald sau la rece (laminare termală – care poate fi și asistată), dar se mai poate realiza și prin presare. Pelicula de film poate fi pe bază de PVC, poliester, policarbonați sau polipropilenă, iar procesul de aplicare poate fi destul de chinuitor, dacă nu se iau în considerare calitățile materialului imprimat. Echipamentele care folosesc laminarea tradițională sunt în număr foarte mare, având chiar formate și întrebuințări diferite, iar prețurile variază de la câteva sute de euro, la câteva mii. Principalul motiv pentru care se caută înlocuirea laminării cu film îl reprezintă reducerea costurilor, dar și a timpului de aplicare. Laminarea lichidă a fost introdusă ca alternativă a laminării cu film, în anul 2008. Până în prezent însă nu se poate afirma că este un proces preferat de producători. Doar cei care dețin companii mici sau medii s-au mai arătat interesați de această tehnologie. Reticența vine, probabil, în primul rând din dorința de a reduce cât mai mult posibil costurile de finisare ale materialelor. Lucru care a dus la apariția printerelor UV flatbed, cu ajutorul cărora se poate evita laminarea materialelor. Acesta este chiar unul dintre motivele pentru care producătorii preferă să investească în astfel de echipamente.Laminarea lichidă se găsește și ea în mai multe forme, în funcție de componență. Laminarea pe bază de apă este tratată prin ventilare sau cu ajutorul încălzirii cu infraroșu, iar laminarea UV, după cum dictează și denumirea, are nevoie de lămpi UV pentru a se usca.Deși cele două tipuri de laminare lichidă sunt diferite ca și componență, utilizările lor sunt similare. Singura diferență o reprezintă mediul în care pot fi expuse; laminarea pe bază de apă se pretează mai bine pe aplicațiile indoor, în timp ce laminarea UV este mai potrivită graficelor expuse în mediul outdoor. Comparând cele două tipuri de laminări, nu poate rezulta o alegere concretă. Spre exemplu, laminarea cu film este o alegere mai puțin inspirată, în special în cazul în care imprimarea a fost realizată cu un echipament UV flatbed. În primul rând pentru că este mult mai scumpă, dacă se face o comparație în metri pătrați cu laminarea lichidă, iar în al doilea rând pentru că laminarea cu film nu aderă la fel de bine pe materialele imprimate cu echipamente UV flatbed. În plus, rigiditatea pe care o oferă materialelor este de multe ori o calitate nedorită. Dacă însă este necesar ca materialul să aibă rigiditate în urma laminării, ca în cazul coperților cartonate, atunci alegerea potrivită încă o reprezintă laminarea cu film. Spre deosebire de laminarea cu film, care este întărită cu ajutorul lămpilor UV, laminarea lichidă se folosește de energia acestor lămpi pentru tratarea directă, păstrând flexibilitatea materialului.
Barieră de protecție și calități estetice
Odată cu imprimarea digitală, echipamentele și tehnologiile de finisare s-au transformat și ele. Sunt mai rapide, mai eficiente și mai ieftine. Și, în ciuda faptului că echipamentele de imprimare nou apărute înglobează tehnologii care dau materialelor o rezistență mai mare, iar producătorii își doresc să elimine procesul de laminare, încă există aplicații care necesită acest pas final. Majoritatea autocolantelor pentru automobile au nevoie de protecție și rezistență, iar laminarea este procesul care le poate oferi pe amandouă. Hârtia imprimată cu cerneală pe bază de apă reprezintă un alt exemplu de material care necesită o finisare prin laminare. Acestor exemple li se adaugă și coperțile cartonate, felicitările, pozele, foliile autocolante și chiar o mare parte a materialelor destinate industriei ambalajelor.Laminarea nu poate dispărea din peisajul finisării, dar poate fi un proces îmbunătățit.
Specialiștii asigură însă că laminarea lichidă UV este o soluție nu foarte costisitoare și la îndemână, care pe lângă protecția pe care o oferă materialului, are calitatea de a uniformiza suprafața imprimată. Tocmai datorită acestui fapt, laminarea lichidă a fost inițial folosită în industriile litografică și serigrafică, datorită calității ei de a uniformiza și de a pătrunde în toate zonele materialului. În plus, prin laminarea lichidă UV se pot da materialului calități speciale, precum anti-grafitti sau anti-murdărie, ajută cerneala să adere mai bine și oferă printului uniformitate.Laminarea lichidă UV are avantajul că oferă mai multe tipuri de finisări și o paletă mai largă de aspecte pentru produsele imprimate, chiar imediat după imprimare. În plus, aplicarea este rapidă și poate avea loc pe orice tip de material imprimat (de la bannere la canvasuri, la fotografii sau autocolante). Laminarea lichidă cu polimerizare UV oferă producătorului posibilitatea de a personaliza finisările, putând ajusta nivelul de lichid pentru laminare, oferind suprafețelor chiar diferite aspecte. O zonă a printului poate fi glossy, în timp ce alta poate fi satinată.Proprietățile extraordinare, precum antigrafitti sau antipraf sunt alte calități pe care numai laminarea lichidă le poate reda. O caracteristică la care se lucrează în prezent este posibilitatea materialelor de a respinge bacteriile în urma laminării lichide. Cum reclamele și aplicațiile publicitare din interiorul spitalelor și instituțiilor de învățământ capătă și ele noi forme și dimensiuni, această calitate antibacteriană a materialelor și graficelor ar fi ideală. Principalul avantaj al laminării lichide, pe lângă costul mai mic este că nu implică pierderi de material sau timp alocat tăierii marginilor, ca în cazul filmului. Pierderile pe care le înregistrează laminarea cu film – în special din cauza neputinței de a seta dinesiunile exacte ale peliculei – sunt de aproximativ 15%, pe când laminarea lichidă are pierderi de maxim 2%.