309
Romulus Cristea
La orice sondaj referitor la mediul antreprenorial, birocrația este prima pe lista piedicilor în calea inițierii sau dezvoltării unei afaceri. Dar ce ați mai putea însă răspunde când un investitor străin susține că vine în România deoarece birocrația din țara de baștină îl încurcă în afaceri?
E la modă de două decenii și jumătate să spui că birocrația din România e la cote paroxistice. Mai ales când e vorba de afaceri. Dacă însă veți analiza mai aprofundat comportamentul și antecedentele afaceristului plângăcios și care tot strigă că birocrația îl omoară, ați putea descoperi că bocetul lui prelung ascunde nevoia disperată de pomană de la autorități și dorința nestrunită de a încălca permanent legea. Da, birocrația este deseori confundată cu refuzul statului de a concesiona terenuri și clădiri gratis sau de a acorda facilități nepermise. Și nu doar afaceriștii se plâng de birocrație, ci și sute de organizații neguvernamentale care s-au înființat doar pentru a manevra fonduri primite pomană în conturile celor care le conduc. Când n-ai bani nici să traversezi strada, dar te visezi milionar pe cai mari, sau când nu vrei să muncești, dar vrei să învârți milioane de la fraieri, e mai ușor să spui că „birocrația te împiedică”. Stupid, radicali cu școală puțină, dar care pozează în mari cunoscători ai mediului economic, ajung să proclame chiar în emisiuni televizate de maximă audiență necesitatea „desființării birocrației”. Ei bine, semidocților, birocrația nu poate dispărea, cel mult o mai poți diminua un pic. Nu de alta, dar birocrația este instrumentul de manifestare a autorității statului în raport cu cetățenii. Adică nu ai birocrație, nu mai funcționează nici autoritatea statului. Și punct.
Dar să revenim la ale noastre. Dacă spunem că birocrația din România e exagerată, trebuie să compari cu altă țară din Uniunea Europeană, cel puțin. Ni se pare doar. Dacă comparăm legislația în domeniul construcțiilor sau al avizelor de mediu, vom constata că, deocamdată, la noi e raiul pe pământ. Dar ne place să ne tot plângem. În ce țară din UE vă închipuiți că puteți construi fără autorizație de construcție sau nerespectând normele urbanistice fără să faceți închisoare? Unde vă închipuiți că puteți construi unități de producție poluatoare lipite de zone rezidențiale? În România încă se mai poate, iar în zonele rurale, rar verifică cineva conformitățile din autorizațiile de construire. Cel mai des, de hățișul birocratic se plâng cei care nu respectă legea și cei care nu au finanțare suficientă. A devenit un stereotip. Însă asta nu înseamnă că nu există abuzuri ale autorităților, dar care în ultimii ani se opresc la limita de interpretare a legii. În rest sunt povești și e bine să aduci un contraexemplu, dacă ai.
Recent, publicația britanică “The Guardian” a publicat un material documentar referitor la mici investitori care vin și deschid afaceri în România. Intervievați, micii afaceriști susțineau că au ales România pentru că în țările de origine (din Uniunea Europeană) se lovesc de o birocrație accentuată. Ca să fim corecți, al doilea motiv invocat era în legătură cu costurile scăzute în general cu forța de muncă. Referitor la birocrație, lucrurile stau de fapt așa: legislația e asemănătoare în aproape toate țările UE și birocrație este peste tot. Nu poți arde etape pentru a grăbi o afacere de anvergură. Însă, în țările cu tradiție democratică, litera legii nu e interpretabilă: primești sau nu avizul sau autorizația solicitată. În schimb, în România, încă mai e loc de oarece tocmeală. În timp ce unii mai destoinici văd partea plină a paharului, alții își plâng neputința și dau vina pe ceilalți. Cel mai des, neputința s-a tradus în ultimele decenii prin sintagma „Nu ne vindem țara”.
Similar Posts:
1 comment
Share
Print
One thought on “Moda și birocrația”