Schimbarea este un fenomen care face parte din însăşi existenţa umană. Asociată intim tuturor celorlalte fenomene care articulează sistemul nostru universal de referinţe, schimbarea este, prin excelenţă, un fenomen multidimensional. Prezenţa ei se face permanent simţită atât la nivelul individului, cât şi la cel al organizaţiilor şi al societăţii în ansamblu.
Când vorbim despre schimbare, proiectăm în mod automat consecinţele ei asupra sistemelor în care aceasta se produce. Schimbarea determină o modificare în datele iniţiale dintr-un set de informaţii, stări, situaţii. Ca fenomen, schimbarea este ambivalentă, având atât conotaţii pozitive, dezirabile, cât şi consecinţe negative, nedorite. Prin energiile creatoare sau, dimpotrivă, distructive pe care le descătuşează, schimbarea reprezintă un factor determinant al devenirii individuale şi organizaţionale. Planificată, schimbarea devine un instrument de lucru necesar şi util în sprijinul construcţiei sau remodelării arhitecturii individuale sau organizaţionale, un vector extrem de eficient pentru determinarea unor modificări substanţiale în conduita, atitudinile, acţiunile şi aşteptările indivizilor, grupurilor sau ale organizaţiilor.
Cu ajutorul schimbării planificate, indivizii şi organizaţiile pot face faţă, la un nivel ridicat de performanţă şi în condiţiile unei utilizări eficiente a tuturor resurselor aflate la dispoziţia lor, permanentei dinamici a provocărilor generate de complexitatea sistemelor de referinţă. Iată de ce, în fundamentarea procesului de schimbare la nivelul organizaţiilor, un rol important revine etapei de analiză şi diagnoză preliminară de stare, efectuată la un nivel profesional ridicat, de specialişti în domeniu, specialişti care trebuie să se bazeze în fundamentarea acestui demers pe o solidă experienţă teoretică şi practică.
Aceşti specialişti pot proveni atât din interiorul, cât şi din exteriorul organizaţiilor supuse schimbării. Datorită faptului că, din perspectivă economică, costurile prezenţei ermanente în organizaţii a acestor specialişti de înaltă calificare sunt greu suportabile pentru cele mici şi medii sau chiar şi pentru unele dintre cele mari,
soluţia care s-a impus de-a lungul anilor şi-a găsit expresia în externalizarea soluţionării acestui tip de nevoi. Concret, fie la momentul în care la orizont se profilează ameninţarea unor crize, fie ca expresie a nevoii permanente şi fireşti de îmbunătăţire continuă a performanţelor obţinute, organizaţiile apelează frecvent la soluţia consultantului extern, persoane sau organizaţii
capabile să-şi asume acest veritabil parteneriat, creat în scopul gestionării schimbării, prin planificare şi implementar urmată de monitorizare permanentă ulterioară.
Crearea şi menţinerea unui climat organizaţional favorabil obţinerii performanţelor repetate presupune, alături de resursele financiare, umane sau de cunoaştere implicate, şi existenţa unui nucleu de competenţe, individuale sau de grup, niciodată suficient de extins sau având un grad de excelenţă atât de ridicat încât să genereze autosuficienţă. Astfel, tot mai multe companii încep să realizeze că investiţia în serviciile destinate creşterii performanţelor organizaţiei reprezintă un mijloc sigur şi eficient de a produce, pe termen lung şi în condiţiile unei dinamici economice şi sociale din ce în ce mai accentuate, dezvoltare organizaţională durabilă.