Analiza

Reversul fondurilor europene

• Bookmarks: 17586


Fondurile europene sunt cheia materializării ambiţiilor de dezvoltare ale companiilor de talie mică sau medie. Cel puţin, aşa sună teoria, însă drumul de la idee şi până la promovarea ei este presărat cu obişnuitele hârtoape administrative şi îngreunat de noi reglementări legislative. Şi, chiar dacă aplicantul se transformă în beneficiar, rămâne în picioare întrebarea consacrată de filmele americane: “Acum ce facem?”.

Furnizori importanți de pe piața de producție publicitară vorbesc despre noi perspective de vânzări, simultan cu înmulțirea clienților ce aplică pentru fonduri comunitare. Producătorii sunt dornici să își actualizeze atelierele cu echipamente de ultimă generație, care să le maximizeze procesele și să le aducă o clientelă alternativă. De la idee și până la implementarea ei este însă o cale lungă și anevoioasă, iar clauzele de eligibilitate pot reprezenta obstacole pentru producătorul obișnuit.

România este ţara cu cel mai mic procent de absorbţie a fondurilor comunitare – 7%.

Bunăoară, solicitantul trebuie să fi obţinut profit în ultimul exerciţiu financiar înainte de data aplicaţiei – fenomen destul de rar, în condiţiile în care statul pe zero a devenit o performanţă pentru majoritatea companiilor mici sau medii din domeniu. În plus, producătorul este obligat să subvenţioneze o parte a proiectului din capital propriu, în valoare de 30-50%, iar planul său de afaceri trebuie să fie astfel argumentat încât să garanteze cash-flow-uri pozitive pe durata implementării sale.

Începând din august, statul a redus plafonul de prefinanţare a proiectelor de la 30% la 10%, obligând companiile care nu transmit autorităţilor actele de rambursare în descurs de patru luni să restituie suma integral.

Ce urmează după happy-end?

Sigur, există și situații câștigătoare – companii care au întrunit condiţiile și au primit acordul de finanțare. Dar, până la primirea banilor, beneficiarul trebuie să parcurgă un hățiș de proceduri riguroase, care îi pot transforma visul într-o povară.

De la publicarea anunțului de licitație de cumpărare, într-un anume format și într-o publicație relevantă pentru zona sa de specializare, și până la depunerea documentației de recepție a echipamentelor, există o serie de proceduri standardizate care, dacă nu sunt parcurse în mod corespunzător, pot duce la reducerea finanțării aprobate inițial.

Să luăm ca exemplu cazul unui producător ce preferă anonimatul și al cărui dosar de achiziție a fost recent acceptat. El are obligația de a-l implementa, adică de a cumpăra utilajul, în decurs de 3 luni, din buget propriu sau prin contractarea unei linii de credit, sumă care urmează a fi rambursată la finalul intervalului de implementare. Dar există riscuri – birocratice, de pildă – să nu obțină creditarea în perioada respectivă.
Mai mult, intrarea în posesia banilor comunitari nu acoperă taxa pe valoare adăugată a echipamentului achiziționat, motiv pentru care producătorul va trebui să contracteze, cel mai probabil, un nou credit bancar, urmând să recupereze suma respectivă pe parcursul următorilor doi ani aproximativ, în funcție de rulajele sale. Așadar, greul începe după acceptarea dosarului, iar surse aflate într-o astfel de situație, care preferă să își păstreze anonimatul, afirmă că aportul firmei de consultanță este mult mai ridicat în perioada ce survine acceptării.

Apoi, se mai pune problema dacă producătorul care își dorește lansarea pe noi segmente de piață este pregătit, din punct de vedere al resurselor logistice și umane, să intre într-o nouă ligă. Mai ales având în vedere că o achiziție de o asemenea anvergură atrage cheltuieli ulterioare. De multe ori, echipamentele cumpărate solicită un know-how în manevrarea lor și, implicit, investiții ulterioare în instruirea personalului sau în noi recrutări.

Costurile pentru consumabile și servicii de mentenanță sunt, la rândul lor, un considerent destul de problematic. De asemenea, investitorul trebuie să țină cont de concurența deja consacrată în nișa vizată. Predecesorii săi în acea zonă de business au, cel mai probabil, bugete și CV-uri greu de combătut de un nou-venit cu posibilități mai modeste și și-au creat deja o clientelă loială. Astfel, producătorul trebuie să dea dovadă de un fler ieșit din comun pentru a compensa eventuala lipsă de credibilitate ce însoțește statutul de novice pe piață și pentru a oferi potențialilor clienți motive concludente de a-l prefera competitorilor săi.

Similar Posts:

17 recommended
comments icon0 comments
0 notes
586 views
bookmark icon

Write a comment...