1126Folosirea diferitelor tehnologii de imprimare este necesară datorită varietăţii proprietăţilor numeroaselor materiale care trebuie tipărite (suporturile de imprimare). Toate procesele de tipar includ operaţiunile de pregătire a formei, imprimarea în sine şi procesarea după imprimare (fi nisare). Tehnologia diferă de la un procedeu de imprimare la altul.
În general, tipărirea/imprimarea poate fi definită ca reproducerea a două dimensiuni de originale care constau în elemente de text şi imagine, în orice cantitate cerută, prin transferul cernelii de tipar sau a unei substanţe colorate de pe forma de imprimare/placă de tipar pe un suport de imprimare. Pornind de la procedeul de transfer al cernelii se remarcă diferenţa dintre tehnologia de imprimare cu impact şi fără impact. Transferul cernelii tipografice cu ajutorul unor forţe (tipar de impact), în scopul comunicării informaţiei, se face cu ajutorul maşinilor de tipar convenţional. Exact opus, maşinile de tipar digital folosesc principii fizice de transfer al cernelii fără contact (imprimare fără impact).
În funcţie de procedeul de imprimare folosit şi de tipul maşinii de tipar, suportul de imprimare poate fi tipărit în coli, în role sau direct pe corpul ambalajului/obiectului de tipărit. Natura suportului de imprimare (coli sau role) determină proiectarea maşinilor de tipar, acestea diferind foarte mult datorită sistemului de transport al suportului de imprimare. În timp ce maşinile de tipar în role au cunoscut creşteri fantastice ale vitezei de imprimare datorită modului continuu de transport al suportului de imprimare, partea de eliminare a maşinilor offset în coală este puternic influenţată de mecanica sistemului de transport al colilor. Transportul cernelii în maşina de tipar se face în trei paşi:
1. cerneluirea plăcilor de tipar (ungerea cu cerneală);
2. transferul cernelii de la placa de tipar pe suportul de imprimare, direct sau indirect printr-un intermediar;
3. uscarea cernelii de tipar.
Sistemul de cerneluire în maşinile de tipar diferă foarte mult în funcţie de vâscozitatea cernelii şi de proprietăţile ei de uscare. Trebuie făcută distincţia dintre unităţile de cerneluire cu multe valuri (care trebuie să transporte şi să distribuie cerneluri foarte vâscoase, pastă) şi unităţile de cerneluire scurte (care transportă cerneluri de vâscozitate foarte mică, lichide). Filmul (stratul) de cerneală transferat pe suportul de imprimare este uscat pe cale fizică (prin absorbţie şi/sau evaporare) ori pe cale chimică (prin polimerizare). Proiectarea echipamentelor de uscare (uscătoare cu aer cald, IR, UV şi, mai recent, uscătoare cu fascicol de electroni – Electron Beam) depinde de proprietăţile cernelii de tipar, de suportul de imprimare şi de viteza de imprimare a maşinii de tipar.De asemenea, trebuie ţinut cont de faptul că echipamentele de uscare trebuie combinate cu sisteme care preiau şi purifică în mod continuu aerul degajat de acestea.
În industria tipografică, cele mai frecvente instalaţii de recuperare a aerului de la echipamentele de uscare sunt cele termice sau de incinerare catalitică. Aşa cum am arătat în articolul precedent, geometria formei de tipar, respectiv poziţia elementelor tipăritoare faţă de cele netipăritoare de pe placă, duce la distingerea mai multor procedee de imprimare: tipar înalt (relief printing), tipar adânc (gravure printing), tipar plan (lithographic printing), serigrafi e (screen printing).
Toate acestea sunt procedee convenţionale, la care se adaugă tehnologiile digitale care nu au nevoie de formă de tipar care să transfere cerneala.
Tiparul înalt (relief printing) are ca principiu de transfer al cernelii: El cuprinde tiparul letterpress, tiparul flexo şi tiparul letterset.
Tiparul adânc (gravure printing) are ca principiu de transfer al cernelii: El cuprinde tiparul de securitate, rotogravura şi tampografia.
Tiparul plan (litographic printing) are ca principiu de transfer al cernelii: El cuprinde tiparul offset, tiparul litho-piatră şi tiparul collotype.
Serigrafia (screen printing) are ca principiu de transfer al cernelii:
În tiparul digital există patru principii folosite pentru a transfera cerneala dintr-o bază de date: electrofotografia, termografia, tiparul inkjet şi magnetografi a. Tiparul flexo, în forma în care îl cunoaştem astăzi, este unul dintre procesele de imprimare folosit pentru tipărirea ambalajelor, alături de rotogravura şi tiparul offset. În piaţa europeană din anul 2003, tiparul fl exo a fost cel mai folosit pentru tipărirea ambalajelor:
Sursa: „Flexo printing technology” – ediţia a IV-a, DFTA and Prof. Karl-Heinz Meyer.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print