537
Deși sunt două perioade istorice bine determinate și actorii sunt diferiți, ce s-a întâmplat imediat după câștigarea alegerilor din 1996 de către Emil Constantinescu, susținut de CDR, se repetă aproape identic, în prezent, după victoria în alegeri a lui Klaus Iohannis sprijinit de ACL.
Ambele momente amintite au fost marcate de dorința unei majorități a populației de a se anihila controlat, prin instrumente legislative, uriașa corupție instituționalizată. Asta a fost de altfel speranța care se dorea reclădită. Odată ales președinte al României, Emil Constinescu a devenit brusc ultrasimpatizat nu doar de aliații săi tradiționali, ci și de o masă mare de oameni care până deunăzi îl înjurau cu spor, chiar și fără fereală. În public mai ales. Pentru cei care nu-și mai readuc aminte, mult hulitul PNȚCD devenise brusc loc de pelerinaj pentru oportuniștii de pretutindeni. Era coadă la înscrieri în partid, iar țațele și derbedeii care în urmă cu doar câteva luni îl denigrau pe Corneliu Coposu fluturau legitimații cu sigla țărăniștilor pe care nu se uscase încă cerneala. În declarațiile televizate sau în intervențiile parlamentare, politicienii de la PSDR (fostul FSN condus de Ion Iliescu și actualul PSD) își aminteau brusc și cu mult tupeu de suferințele vreunui unchi, chipurile fost țărănist sau liberal, decedat după ce fusese închis și torturat în temnițe de către comuniști. Și mai mult, începuse să le placă și monarhia, iar numele Regelui Mihai suna tot mai frumos. Erau însă etalate doar minciuni sfruntate și oportunism deșănțat. Dar, ce să-i faci, ciolanul mirosea frumos și pofta era mare. Au fost timpuri interesante, caracterizate de o mare efervescență socială și lupte politice discutabile.
Trăim acum alte vremuri, tehnologia ne-a schimbat mult modul de trai, dar comportamentele umane ticăloase se manifestă la fel ca în trecut. E adevărat, 18 ani transpuși pe scara istoriei e un interval insignifiant, dar importanți în viața unui individ. Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale cu un scor care i-a lăsat temporar fără glas până și pe sociologi. Și nu spațiul virtual a avut rolul determinant ci atitudinea prea vizibilă a celor aflați la putere de a bagateliza anchetele derulate cu mult spor de procurorii anticorupție.
Ce credeți că a urmat ? Cei mai înverșunați dușmani ai lui Klaus Iohannis se declară acum susținători din umbră și simpatizanți fără limite ai noului președinte ales. Un binecunoscut politician constănțean din partidul opozant ACL, anchetat și el de Direcția Națională Anticorupție pentru afaceri cu terenuri și șperțuri din lucrări publice și-a adus aminte și a ținut să o spună public că e neam din coloniști sași. Îi iubește pe nemți, le admiră rigoarea, le respectă tradițiile că doar mătușa, vărul și o rudă decedată au sânge săsesc. Dar nu a fost singurul cu astfel de declarații, emisiunile de televziune au fost pline de astfel de „mărturisiri”. La fel s-a întâmplat și în mediul online și aiurea, în realitatea cotidiană. Curg valuri de așa-ziși sfătuitori și binevoitori care se cred îndreptățiți să urce pe val. Uneori însă piedestalul poate fi prea înalt și riști să te prăbușești dacă uiți ce surtuc porți.
Ce se va întâmpla în perioada următoare? Încă e dificil de spus. Dar dacă Emil Constantinescu s-a declarat învins de sistem la final de mandat, Klaus Iohannis are șansa de a trăi vremuri în care lecțiile trecutului nu mai lasă loc de repetiții. n
*Citește și: Mafia se lasă filmată, dar ține mâna la gură
Similar Posts:
- Pase fierbinți cu mărul otrăvit al serviciilor secrete
- Băieți, nu se prăbușește nimic, dacă unii nu se mai joacă de-a interceptările, în spatele blocurilor
- Ochii albaștri din presă omit să spună povestea completă
- Mafia se lasă filmată, dar ține mâna la gură
- Delir și decădere. Sau 25 de ani de istorie
0 comments
Share
Print
