471Datele unui studiu de piaţă realizat de echipa revistei Print Magazin în martie 2009 printre 1.000 de directori generali din domeniul tipografi c aratăcă 98,3% dintre ei considerăcă forţa de muncă din branşănu este bine pregătită, deşi au nevoie de profesionişti. Acest lucru ar trebui să dea de gândit instituţiilor statului care se ocupă de şcolarizarea de specialitate, iar investitorilor privaţi ar trebui să le spună căeste un domeniu cu perspective mari de câştig.
Avem nevoie de specialişti şi nu avem posibilitatea de a-i pregăti în ţară, ci numai la cursuri în străinătate. „În general, forţa de muncă din domeniul industriei poligrafice se încadrează în acelaşi tipar ca toată forţa de muncă din România postdecembristă. Mă refer la un număr mic de specialişti şi la un număr foarte mare de muncitori puţin pregătiţi să facă faţă rigorilor muncii într-o societate performantă orientată spre obţinerea de profit. Totuşi, după aproape 20 de ani de funcţionare după regulile economiei de piaţă, firmele mari au reuşit să formeze specialişti care astăzi sunt elita industriei poligrafice. Mult prea puţini faţă de necesităţi, dar este un început”, crede Valeriu Făgărăşan, director general Druckfarben România, lider în ţara noastră pe segmentul producerii şi comercializării de cerneluri tipografice.
Există foarte puţini oameni pregătiţi în domeniu, majoritatea angajaţilor fiind calificată la locul de muncă pentru că nu există destule instituţii de învăţământ acest sens, iar tipografiile au apărut cu miile după 1990. În străinătate, oamenii sunt foarte bine pregătiţi pentru că, încă din timpul liceului, se duc la şcoală şi lucrează în tipografii în acelaşi timp. În schimb, producătorii şi distribuitorii de maşini de tipar din ţara noastră se lovesc de situaţii de neconceput în alte ţări. „Avem probleme cu angajaţii clienţilor dintre care foarte puţini au lucrat pe utilaje similare. De aceea, trebuie să-i pregătim. Dar una este să îi înveţi cum funcţionează utilajul şi alta este să le explici tehnologia”, ne-a mărturisit Simona Mazilu, director general Müller Martini România, care este o filială a unei afaceri de familie din Elveţia, companie care produce utilaje tipografice destinate productivităţilor mari şi mijlocii, dar oferă şi instalare, şcolarizare şi garanţie-postgaranţie.
Unii dintre cei mai avantajaţi sunt angajaţii filialelor din România ale unor companii internaţionale. Aceştia beneficiază de cursuri şi training-uri periodice în străinătate, unde învaţă tot ce trebuie să ştie în meseria lor. O altă parte dintre angajaţii din domeniul tipografic care nu duce lipsă de variante de pregătire este cea formată din departamentele de vânzări şi design/creaţie. Ei au de ales în ţara noastră între o multitudine de cursuri oferite de firme specializate în astfel de servicii. De aceea, cei mai văduviţi sunt oamenii de la producţie, poate cei mai îndreptăţiţi să se investească în pregătirea lor profesională.
Este dificil să faci restructurări sau să reduci salariile
„Domeniul «finisajului de document» este, poate, unul dintre singurele domenii în care oamenii trebuie să aibă o pregătire în domeniu. Aici nu mă refer la cei care vând utilajele, ci la cei care le folosesc. Nu este o treabă uşoară, ci din contră una dură, de anduranţă, care te solicită la maximum”, apreciază Andrei Ghişe, director general Renz, care pune la dispoziţie materialele necesare pieţei de finisare a documentelor după tipărire. Mulţi directori de tipografii spun că nu mai au probleme cu resursele umane pentru că sunt specialişti peste tot.
De unde trebuia să-i caute şi să le ofere salarii mari, acum oferta este mai mare decât cererea datorită faptului că unele tipografii şi-au restrâns activitatea ori au dat faliment. Datorită acestei stări de fapt, momentul este o oportunitate pentru cei care vor să angajeze. Totuşi, fiind un domeniu „foarte specializat” se simte încă o mare nevoie de profesionişti bine pregătiţi şi dornici de muncă. Cu toate acestea, în piaţă se vorbeşte despre disponibilizări şi/sau despre micşorări de salarii. Unii au luat deja aceste măsuri, iar alţii doar le-au planificat, dar există şi directori care spun că ele trebuie să fie ultimele variante care să fie luate în calcul.
„Din vară-toamnă 2008 ne-am făcut un plan de criză prin care am încercat să reducem cheltuielile în limite rezonabile. De aceea avem în vedere o reducere de personal în viitorul apropiat cu sub zece posturi de producţie în prima fază. Am luat această hotărâre pentru că am considerat că este mai motivant aşa decât să păstrăm tot personalul şi să le reducem salariile la toţi. Am anunţat angajaţii şi în felul acesta au început să simtă şi ei presiunea şi au devenit mai productivi, mai responsabili şi mai implicaţi”, constată Andrei Corello, managing director tipografia Yes, axată pe tipar publicitar offset în coală, dar specializată şi pe formulare şi tipizate pentru bănci, având şi o legătorie cu finisări deosebite.
Totuşi, legislaţia muncii din ţara noastră este gândită pentru a proteja angajaţii de abuzurile angajatorilor. De aceea, este dificil să faci restructurări sau să reduci salariile, chiar dacă o firmă serioasă nu apelează la aceste variante decât în cazuri extreme (restrângerea drastică a activităţii din cauze externe sau pierderi financiare semnificative). Andrei Corello ne lămureşte în această privinţă: „Dacă treci prin toţi paşii pe care îi impune legea, procedura legală durează trei luni de când iei hotărârea să faci restructurări de personal, concedieri colective sau individuale, din cauza reducerii activităţii, până o poţi pune în aplicare. Relaţia angajat-angajator se judecă după trei contracte în afară de cel individual: colectiv, de ramură şi naţional. Indiferent de ceea ce scrie în contractul individual de muncă, angajatul beneficiază de prevederea cea mai permisivă şi avantajoasă pentru el din toate cele trei contracte.”
Nu pot angaja câţi oameni buni sunt disponibili pe piaţă
Investiţia în pregătirea profesională a angajaţilor este una dintre cele mai profitabile pe care le poţi face într-o companie. Oamenii superior calificaţi înseamnă oameni performanţi care aduc un profit important. Totuşi, deşi mulţi dintre angajatorii din domeniul poligrafic au făcut astfel de investiţii, au avut surpriza ca o parte dintre angajaţii pe care i-au pregătit să plece la concurenţă. Una dintre variantele prin care poate fi evitată temporar această pierdere este prin contract de un an, atunci când au beneficiat de training-uri plătite. Însă, şi de această prevedere din contract se poate scăpa. Totuşi, existăşi tipografi care cred că această criză va fi ca o purificare iar, după terminarea ei, vom vedea o creştere calitativă a domeniului şi o gestionare mai corectă a afacerilor.
Cu toate că subiectul preferat de toatăeconomia este cel al restructurărilor, în domeniul tipografic se vorbeşte şi despre… angajări. Da, aţi citit bine! Datorită faptului că scad comenzile, tipografii sunt nevoiţi să le caute în piaţă. Pot face acest lucru dacă îşi dezvoltă departamentul de vânzări, adică dacă angajează oameni în acest scop. Din punctul acesta de vedere se poate spune că a venit vremea angajatorului. Dacă acum un an căutau astfel de oameni şi primeau CV-uri de la unii care nu aveau nicio legătură cu vânzările, în prezent nu pot angaja atâţia oameni buni câţi sunt disponibili pe piaţă.
„Am auzit pe mulţi spunând că a venit şi vremea noastră, a angajatorilor, şi putem să dăm afară oamenii fără probleme. S-ar putea spune şi aşa, dar eu nu sunt de acord. Am plecat la drum împreună cu angajaţii, i-am susţinut, am crescut împreună, consider că trebuie să rezistăm împreună”, susţine Andrei Ghişe. În completare, Simona Mazilu detaliază această situaţie spunând că… „sunt două aspecte aici: cea socială care ne impune, din punct de vedere moral, să avem grijă de angajaţi şi cea reală în care trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt, deoarece în momentul de faţă tipografiile nu mai pot da clienţilor un preţ bun pentru lucrări în special datorită cheltuielilor cu salariile şi materia primă, care au crescut până acum proporţional cu piaţa”.
Continuând ideea pusă în discuţie, Valeriu Făgărăşan este şi mai tranşant: „Nu cred că putem vorbi la modul profesionist despre faptul că a venit vremea angajatorului. În general, este de preferat să dai salarii decente angajaţilor şi, în acelaşi timp, să fii exigent cu ei. Trebuie să înţeleagă faptul că de cantitatea şi, mai ales, de calitatea muncii lor depinde bunul mers al firmei şi, implicit, bunăstarea lor. Totuşi, consider că actuala criză prin care trecem a aşezat lucrurile pe un făgaş normal şi în domeniul pretenţiilor salariaţilor.”
Angajaţii şi angajatorii din domeniu nu trebuie să îşi facă probleme
Angajatorii din domeniul poligrafic autohton au făcut un portret robot al românului care vrea să se angajeze în branşă. După spusele lor, acesta trebuie să fie muncitor, tenace, capabil şi să aibă răbdare să urce treaptă cu treaptă şi, în câţiva ani, să devină un bun profesionist. În plus, el trebuie să fie hotărât şi să fie sigur că-i place ceea ce vrea să facă pentru că nu este un domeniu uşor. Nu trebuie să încerce să găsească neapărat un salariu mai bun, ci un angajator care să se poarte bine cu el şi un loc în care să îi placă să muncească.
Ar trebui să negocieze condiţii la nivel de criză, să înţeleagă situaţia grea prin care trece toată lumea şi să se adapteze. Apoi, ar trebui să fie cât mai bine calificat şi implicat, să fie dispus la efort suplimentar plătit şi să îşi asume mai multe responsabilităţi. „Sunt optimist în privinţa evoluţiei forţei de muncă. Cred că în domeniul nostru va avea loc o repliere a afacerilor. Probabil, cei foarte mici, cei mai puţin performanţi şi uriaşii cu picioare de lut îşi vor încheia aventura. În aceste condiţii, numărul de muncitori specializaţi liberi va creşte şi vom putea alege profesionişti la costuri rezonabile. Totodată, şi în cadrul companiilor responsabilitatea angajaţilor va creşte, având în vedere că nu mai pot pleca cu aceeaşi uşurinţă ca acum şase-şapte luni”, apreciază Valeriu Făgărăşan.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print