369Am citit de curând comunicatul unei mari firme de recrutare din California care atrăgea atenția asupra unui fenomen negativ care ia amploare în industria tipografică americană, și anume: practica tipografiilor de a-și „fura” între ele cei mai buni angajați prin intermediul celor mai puternici recruiteri – denumiți în comunicat nici mai mult, nici mai puțin decât „mercenari plătiți”.
Odată cu îmbătrânirea forței de muncă din domeniul tipografic și cu refuzul tinerilor de a opta pentru meseriile din poligrafie – lucru valabil și în America – se creează un mare gol între nevoile acute ale firmelor din industria grafică pentru angajați pregătiți la nivelul tehnologiilor digitale actuale și existența unui eșalon foarte restrâns de profesioniști care au capacitatea să înțeleagă noile tehnologii. Deși mi s-a părut un pic ipocrită, venind din partea unei agenții de recrutare, abordarea poartă o mare doză de adevăr.
Mai mult, președintele companiei de recrutare trage un serios semnal de alarmă, declarând că, „astăzi, industria tipografică nu are o bancă de rezervă”, referindu-se la faptul că industria de profil nu are cu ce să-și înlocuiască forța de muncă îmbătrânită. „Tehnologia a avansat rapid în ultimii 5 ani către tipărirea digitală, marketing integrat și soluții integrate de web, încât mulți dintre oamenii cu meserii tipografice au fost lăsați în urmă.” Tendința devine cu atât mai îngrijorătoare cu cât patronii tipografiilor forțează nota, cerându-le unor angajați depășiți de nivelul tehnologic actual să știe mai mult decât pot înțelege. Cu atât mai mult cu cât nu sunt motivați să învețe prin intermediul unor programe dedicate de reconversie sau de specializare.
Cu cât vor scădea volumele de lucrări și se va accentua competiția, cu atât bătălia pentru angajații foarte bine pregătiți va deveni și mai acerbă.
Pentru angajatorii români din industria tipografică, probabil că aceste lucruri sună sec și n-au prea mare importanță. Personal, în afară de tânguielile veșnice, care se învârt în jurul scăderii marjelor de profit și a volumului lucrărilor, n-am prea auzit ca vreun patron din domeniu să fie îngrijorat de nivelul de pregătire al angajaților sau că ar investi în cursuri de perfecționare tehnică. Noroc cu trainingul – și acela redus la minim – făcut de furnizorii de echipamente cu ocazia instalării unui nou utilaj. Dar, din punctul meu de vedere, aceste traininguri sunt ca un manual de utilizare pentru un aragaz – te învață să-l folosești, și nu cum să gătești…
Dezintersul patronilor din industria tipografică românească pentru perfecționarea și specializarea propriilor angajați este cauzat, probabil, de faptul că aproape 99% dintre patronii și managerii tipografiilor din România sunt antreprenori, investitori în domeniu, dar nu de meserie tipografi. Ăsta-i adevărul și îmi asum aceste spuse.
Primele tipografii private apărute în România după 1989 au pornit la drum cu angajații luați în totalitate de la tipografiile de stat. Pentru acele vremuri a fost un mare avantaj, mai ales că majoritatea mașiniștilor aveau la bază o pregătire tehnică destul de serioasă în liceul de profil din Bucureștii Noi. Apoi, pe măsură ce tipografiile s-au înmulțit, au apărut echipamente automatizate în tipografii și cererea pentru angajați bine pregătiți a crescut exponențial, însă a scăzut dramatic nivelul educației tehnice a absolvenților din învățământul tipografic, patronii de tipografii au început să-și „fure” angajații între ei. Situația a devenit cu adevărat dramatică în prima decadă de după anul 2000, când, așa cum declarau câțiva patroni de tipografii, s-a ajuns să se lucreze cu „băieți luați de pe stradă”, trecuți rapid de la statutul de ajutor de mașinișt la cel de tipăritor. Și acesta este un adevăr, iar rezultatele s-au văzut. Astăzi, după cum spuneau americanii citați la început, se apropie vremea când nu știu de unde vom mai putea lua angajați pregătiți la nivelul ultraperformantelor tehnologii: tipografiile de stat au apus de mult, cine are angajați buni ține cu dinții de ei, iar învățământul de profil este prea departe de lumea dezlănțuită…
Până la urmă, un angajat este ca și propriul copil. Investești în educația și pregătirea lui – va da rezultate în viitor și, implicit, te vei bucura de rodul strădaniilor tale.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print