270Să nu-mi spuneţi că n-aţi întâlnit niciodată „Teroarea vorbitoare”! Sau „Marele nemulţumit”. Ori „Toma necredinciosul”, „Floarea din ghiveci”, „Bufonul” sau „Conspiratorii” pentru că n-am să vă cred nici în ruptul capului! Sunt prezenţi în orice organizaţie. Altfel spus, îi întâlnim pretutindeni pe glob, indiferent de ţară sau de context cultural. Sunt, pentru a vă oferi o perspectivă lămuritoare, acele personaje din organizaţiile noastre care fac din situaţiile de zi cu zi ceea ce numim, în mod obişnuit, situaţii dificile. Până aici, totul pare clar. Numai că, odată ivite, situaţiile dificile trebuie gestionate. Gestionarea lor presupune identificarea surselor care, prin comportament sau atitudine, pot destabiliza buna funcţionare a grupurilor de lucru şi, de ce nu, a organizaţiei în ansamblu.
Cercetătorii – cu siguranţă oameni care suferă zilnic, la rândul lor, efectele situaţiilor dificile generate de unii sau de alţii – au identificat câteva modele de comportament ale indivizilor ce reuşesc, prin ceea ce spun sau întreprind, să ne deranjeze, să ne tulbure sau chiar să ne irite. Imaginaţi-vă o şedinţă sau o întrunire de lucru a echipei pe care o aveţi în subordine.
„Teroarea vorbitoare” nu face altceva decât să vorbească. Şi vorbeşte, vorbeşte la nesfârşit. Este, cu siguranţă, consecinţa unei stări de insecuritate. Persoana îşi petrece timpul încercând să ne demonstreze cât de multe lucruri cunoaşte, iar noi ar trebui să o respectăm pentru aceasta şi să-i acceptăm comportamentul în mod necondiţionat. O recunoaşteţi după expresii de tipul: „Cred că am dreptate să spun că…” sau „Ceea ce fac eu întotdeauna…”. Pentru a putea gestiona relaţiile cu aceste persoane trebuie să le canalizăm energiile în altă direcţie. Căutaţi o ocazie să interveniţi, mulţumiţi-i pentru intervenţie şi redirecţionaţi repede atenţia grupului! Sau căutaţi să atrageţi grupul de partea voastră.
Nu cred că există multe lucruri pe lume mai dificil de suportat decât „Marele nemulţumit” în cadrul unei şedinţe. Are o atitudine profund negativă: priveşte orice discuţie ca pe o excelentă ocazie de a-şi exprima nemulţumirile. Această stare de lucruri are drept cauză faptul că simte nevoia să se convingă singur că are tot dreptul să simtă ceea ce simte şi că ceilalţi îi împărtăşesc sentimentele. De fapt, nu doreşte să schimbe nimic. Tot ceea ce contează pentru el este să arate ceva ce este greşit, pentru a avea un motiv să se comporte astfel. Îl auzim adesea spunând: „Problema este că…”, „Da, totul este în regulă, dar…”, „Totuşi…”. Strategia de gestionare a relaţiilor cu el trebuie să îi permită să îşi exprime opiniile doar o singură dată, după care ne vom continua ceea ce avem de spus. Îi vom cere, întotdeauna, ca în timpul intervenţiilor lui să ofere soluţii concrete problemelor aflate în discuţie.
Şuşotesc mereu. Îi recunoşti după comportament. Sunt mereu în încercarea de a finaliza o conversaţie începută anterior şi dau dovadă, în mod constant, de lipsă de respect faţă de cei din jurul lor sau de scopurile grupului. Expresiile lor – pe care, de altfel, le ştiţi – sunt şoptite cu jumătate de voce: „Oare de ce suntem aici?!” Pentru a gestiona situaţiile dificile ivite în comunicarea cu ei, atât în timpul întrunirilor, al şedinţelor sau în situaţiile de zi cu zi din cadrul organizaţiei, trebuie să verificaţi motivele şi să rezolvaţi toate neînţelegerile.
„Bufonul” se joacă. În mod obişnuit, asta implicând şi întrunirile echipei pe care o conduceţi sau şedinţele pe care le prezidaţi. Dacă îl moderaţi, simţul umorului de care dă dovadă poate fi o resursă extraordinară pentru relaxarea grupului şi a consolidării legăturilor dintre colegi. Cauzele comportamentului său vin din scopul său suprem: acela de a fi unul dintre „tipii bine” şi a fi acceptat de grup. Cu siguranţă nu realizează că prin remarcile nelalocul lor sau prin umorul inoportun cauzează nelinişte. Îl puteţi auzi spunând: „Asta îmi aminteşte de…”, „Am cunoscut odată pe cineva care…”. Strategiile de gestionare a situaţiilor dificile cauzate de comportamentul sau de atitudinea lui implică folosirea presiunii generate de grup pentru a-l inhiba. Arătaţi-i problemele pe care le cauzează altora prin atitudinea sa!
Nu contribuie cu nimic! Sub nicio formă! Asta face, în mod obişnuit, colegul nostru numit de cercetători „Floarea din ghiveci”. Pentru această atitudine pot exista o multitudine de cauze. Fie nu este interesat de subiect, fie are dificultăţi în exprimarea gândurilor sale. Cel mai adesea el spune: „Mă scuzaţi…”. Veţi putea să îl aduceţi mai aproape de echipă şi de interesele acesteia dacă veţi descoperi cauza care generează comportamentul său şi veţi căuta ocaziile în care să îl implicaţi în viaţa grupului.
Ar mai fi şi „Toma necredinciosul”. Vom avea, aproape invariabil, câte unul în cadrul fiecărei întruniri de lucru a echipei. El este tipul cinic prin definiţie. Dacă îl lăsaţi să-şi continue atitudinea negativistă, poate deveni contagios şi va antrena în scurt timp întregul grup. Cauza acestui comportament poate fi regăsită în faptul că este, cu siguranţă, cineva care deţine o experienţă bogată. Din această cauză poate fi mai puţin receptiv la ideile celorlalţi, mai ales dacă nu a avut ocazia să-şi dezvolte propriile idei, datorită unor experienţe dureroase din trecut, în care ideile sale excelente este posibil să fii eşuat lamentabil. „Nu vom reuşi niciodată…”, „Am mai încercat chestia asta şi altă dată…” sunt cuvinte pe care le rosteşte în mod frecvent. Veţi reuşi să gestionaţi într-o manieră optimă relaţiile cu el dacă îi veţi obţine angajamentul de schimbare a acestui tip de comportament sau atitudine.
Închei aici prezentarea suitei de personaje „destabilizatoare” pentru viaţa echipei şi pentru performanţa organizaţiei în ansamblu. Nu înainte, însă, de a vă spune că niciunul dintre noi nu este perfect! Şi eu, şi tu, dragă cititorule, putem avea zilele noastre mai puţin strălucitoare, zile în care putem părea îmbâcsiţi, supărători, capricioşi…
Similar Posts:
0 comments
Share
Print