380Zile scurte de toamnă rece, bântuite de spectrul discuțiilor cu FMI, creșterea șomajului, scăderea nivelului de trai sau scumpirea produselor de primă necesitate…
Odată cu cocorii, par să fi plecat și speranțele de mai bine în anul 2011, speranțe care înfloriseră târziu și care și-au scuturat foarte repede petalele.
Economia, în ansamblu, nu o duce, nici ea, mai bine. Cele câteva sectoare în care s-au înregistrat timide creșteri ale exporturilor nu reușesc, nici pe departe, să creeze un trend general. Companiile private se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari. Dacă în anul trecut indicele de profit al companiilor se afla sub semnul descreșterilor prognozate, în acest an însăși existența multora dintre companii este pusă sub semnul întrebării.
Să mai investești sau să nu mai investești, deocamdată, în promovare? Iată una dintre întrebările concrete căreia manageri de top sau manageri de departamente trebuie să îi răspundă într-o manieră câștigătoare. E drept, bugetele de promovare au fost micșorate, strategic, în toate domeniile de activitate, iar puținul rămas trebuie împărțit între multiplele canale de promovare ce au adus, de-a lungul vremii, rezultate vizibile și măsurabile.
Cine poate spune, acum, care sunt canalele de promovare ce pot asigura vizibilitatea optimă a unei companii, în funcție de industria în care activează? Cine poate garanta astăzi succesul transformării puținilor bani alocați publicității în rezultate concrete și, eventual, imediate? Răspunsul este simplu: nimeni. Nimeni nu poate garanta faptul că rezultatele vor veni în timpul estimat sau că vor fi exact cele așteptate. Promovarea unei organizații, a unui brand sau a unui concept necesită viziune, responsabilitate și asumare. Condițiile din piață pot și trebuie să dicteze doar nivelul de intensitate al promovării, dimensiunea bugetelor alocate sau durata campaniilor de promovare, și în niciun caz decizia de a opri, chiar și temporar, promovarea.
Pentru că atâta vreme cât o organizație există, ea trebuie, asemenea oricărei alcătuiri vii și relaționante, să comunice. Și în vreme ce comunicarea din interiorul organizației este esențială, comunicarea acesteia cu mediul exterior devine, pe zi ce trece, de importanță vitală în existența oricărei companii, indiferent de mărimea sau forma de organizare a acesteia.
Să fie oare companiile românești mai puțin vizionare decât companiile străine care se manifestă pe teritoriul țării noastre? Să fie oare nevoia de promovare a brandurilor din import mai bine înțeleasă de către companiile multinaționale, iar companiile autohtone să considere suficient simplul fapt al apartenenței naționale ca valorând promovare? Pentru că nu pot să nu observ, aproape la orice industrie aș face raportarea, că în ceea ce privește comunicarea către piețele țintă companiile românești se află într-o netă inferioritate, atât din punct de vedere al cantității, cât și din punct de vedere al frecvenței mesajelor transmise.
Un adevăr valabil în vremuri de prosperitate și, cu atât mai actual în timpuri de criză economică afirmă că, atunci când investești bani în promovare, rezultatele pot fie să depășească așteptările, fie să nu se ridice la nivelul acestora. Însă, atunci când decizi că de publicitate au nevoie alții, nu tu, poți avea certitudinea că lucrurile bune sunt pe cale să li se întâmple, din nou, celorlalți, ocolindu-te, cu grijă, pe tine!
Similar Posts:
0 comments
Share
Print