545Sună naşpa titlul ăsta, este?!… V-am obişnuit în rubrica „Print şi de la capăt” pe care o susţin în Print Magazin, cu o abordare directă şi fară prejudecăţi a evenimentelor care marchează industria tipografică locală sau internaţională. Pe mulţi i-am deranjat însă cei mai mulţi au identificat în articolele mele o voce tranşantă şi necesară industriei. Hai că am toate să mă transform în salvatorul industriei – la fel ca un Gigi sau Vadim…
La sfârşit de an şi ceas de bilanţ, voi încerca o scurtă trecere în revistă a unor evenimente aproape necunoscute la nivel de industrie, unele chiar foarte importante, la care am participat în mod direct sau indirect.
Tipografiile
Deşi industria poligrafică autohtonă a resimţit din plin efectele crizei economice, am asistat la mai puţine “cutremure” decât în alte zone ale lumii. Obişnuite cu problemele, cele mai multe dintre tipografiile importante au reuşit să treacă peste primul an al crizei. Preţul plătit este pe măsură – disponibilizări masive, reduceri salariale, stoparea temporară a investiţiilor şi scăderea drastică a producţiei etc. Singurele tipografii a căror activitate n-a fost semnificativ afectată sunt cele flexografice – în principal cele care produc ambalaje flexibile.
Furnizorii de echipamente tipografice
Cei mai afectaţi de criză rămân însă furnizorii internaţionali de echipamente de tipar, în special cei germani, ale căror vânzări de prese au coborât deja sub nivelul critic. Cauza provine în principal din problemele financiare ale tipografiilor autohtone aflate în imposibilitatea de a mai face investiţii în tehnologie.
O a doua mare problemă provine din zona echipamentelor second-hand – existând pe piaţă în acest moment un număr uriaş de echipamente, aproape noi, apărute odată cu închiderea multor tipografii din Europa Occidentală.
Cea de-a treia problemă este generată de politica agresivă a producătorilor din Asia, cu predilecţie a celor japonezi, ale căror tehnologii pot sta oricând alături de cele germane. Mici fluctuaţii ale vânzărilor s-au simţit în zona echipamentelor de
finisare, însă şi acestea modeste. Pe de altă parte, se simte şi presiunea producătorilor de echipamente digitale a căror ofertă, atât din punct de vedere financiar, dar mai ales tehnic, începe să dea frisoane bătrânilor giganţi germani specializaţi în producţia maşinilor de tipar offset.
Asociaţiile profesionale din poligrafie
Anul acesta am asistat la prima desfăşurare de forţe a vreunei asociaţii profesionale româneşti a tipografilor, ea nefiind alta decât Asociaţia Tipografilor din Transilvania (ATT). După câţiva ani de existenţă în anonimat, asociaţia amintită şi-a găsit un suflu nou prin numirea ca Director Executiv a Mirelei Marica. Deşi contestată de o parte a comunităţii tipografice, directoarea executivă a reuşit să facă în mai puţin de un an ceea ce asociaţia n-a reuşit în câţiva ani buni: ieşirea din anonimat a organizaţiei prin implicarea într-o o serie de evenimente, mai ales în capitală. Iar conjuncturile favorabile n-au încetat să apară. Pentru membrii săi, ca imagine, rezulatatele obţinute de directoarea Marica nu pot fi decât laudabile.
Şi pentru că, la noi la români, îmbătatul cu apă rece se manifestă din belşug, ATT s-a gândit ca din regională să devină naţională… Capriciu sau nevoie de extindere, dorinţa conducerii a fost aprig dezbătută chiar şi la Adunarea Generală a Asociaţiei desfăşurată la mijlocul acestui an la Sibiu. Şi dacă tot s-a dorit naţională, ardelenii s-au gândit s-o facă şi patronală. Lucru care nu este nici pe departe atât de simplu pe cât şi-o doreşte conducerea sau o parte din membri. Problema majoră pe care o văd apărută în cazul acestei organizaţii rezidă tocmai din incapacitatea de a sesiza problemele structurale cu care se confruntă sau cele care ţin de contextul industriei la nivel naţional.
Spun acest lucru deoarece, deşi poziţionate a fi de „inspiraţie naţională”, acţiunile Asociaţiei Tipografilor din Transilvania s-au dovedit a fi, de cele mai multe ori, evenimente cu multă formă propagandistică şi prea puţin conţinut. Este evident şi normal, ca pe fondul vidului organizaţional din industria poligrafică românească orice grup profesional să încerce să-şi aroge rolul de asociaţie cu reprezentativitate naţională pe principiul „primul venit – primul servit”. Ca şi în politica autohtonă, cineva vrea să fie musai partidul unic…
Comunitatea tipografilor din Vechiul Regat este doar un vulcan puţin adormit
Aparent, nimeni (în afară de ATT) şi nimic nu tulbură liniştea sau problemele tipografilor din zona Munteniei şi a Moldovei. Este o linişte care precedă ieşire în forţă a unei comunităţi tipografice care însumează un număr apreciabil de agenţi economici care au nevoie urgent de o asociaţie profesională puternică, dar construită după un alt model decât organizaţia transilvăneană. Faptul că Bucureştiul nu doarme, lucrând intens la formarea atât a unei organizaţii profesionale de largă reprezentare cât şi a uneia patronale, este o certitudine.
Este de notorietate că ATT încearcă din răsputeri, dar cu rezultate foarte modeste, să racoleze noi membri din sudul şi estul ţării. Îmi este dificil să discut despre adevăratele cauze ale refuzului celei mai mari părţi a comunităţii tipografice de a fi conduse de la Cluj… Indiferent de motive, un lucru este cert: dragoste cu sila nu se poate, mai ales în grup… Cu siguranţă că în Bucureşti, locul în care se învârt marile afaceri, se vor găsi şi resursele financiare şi umane care să facă posibile atât o altă organizaţie profesională cât şi una patronală. Iar dacă editorii de presă au reuşit să-şi formeze un patronat la început de decembrie, în Bucureşti, cu siguranţă că şi poligrafia va reuşi acest lucru destul de curând…
Invaţământul tehnic poligrafic
Problema învăţământului tehnic poligrafic rămâne la fel de critică chiar şi după un an de încercări asidue venite din partea a câtorva grupuri profesionale de iniţiativă. Învăţământul tehnic pre-universitar a beneficiat de un start în forţă prin organizarea în decembrie 2008 şi în aprilie 2009 a unor seminarii pe teme de învăţământ tehnic, ambele la iniţiativa Colegiului Tehnic Media şi prin eforturile doamnei director Violeta Mariana Ciobanu. Spre deosebire de alţi ani, în 2009 am asistat la o polarizare certă a forţelor. Pentru prima oară în istoria industriei tipografice locale, au stat la aceeaşi masă pe parcursul unei întregi veri, competitori puternici din acelaşi segment de business, în încercarea de revitalizare a învăţământului tehnic poligrafic: Heidelberger Druckmaschinen România, Manroland România şi Prosystem Print (agentul KBA în România) sau furnizori de consumabile tipografice concurenţi – Rotis Lux şi Sun Chemical. Spre dezamăgirea mea, care am participat din plin la aceste grupuri de lucru pe probleme de standarde de pregătire profesională, finalitatea nu a fost nicidecum cea aşteptată. În parte, ea se datorează condiţiilor politice tulburi – rupererea alianţei PD-L / PSD a însemnat şi
o mega-brambureală la nivelul structurilor din Ministerul Educaţiei.
Pe de altă parte, încetarea pentru moment a proiectului de revizuire a standardelor de pregătire s-a datorat şi problemelor grave care există la nivelul Comitetului Sectorial pe ramura poligrafiei despre care nici nu aş putea spune prea multe – s-a format, s-a dizolvat şi încearcă cu mari sforţări să se reînfiinţeze..
Învăţământul poligrafic de nivel universitar
Un deziderat major al industriei de peste 30 de ani de absenţă, învăţământul tehnic universitar a rămas şi în acest an la nivelul unor tentative stângace de reînfiinţare. Deşi eşecul are cauze multiple, le voi aminti doar pe cele importante.
Cereri oficiale de reînfiinţare a unei facultăţi de poligrafie există de mulţi ani, ultima fiind înaintată ministerului de profil chiar în această vară – printre autori amintind-o doar pe doamna director a Colegiului Tehnic Media, doamna Mariana Violeta Ciobanu, care a mai făcut o serie de cereri de-a lungul anilor. Iniţial, obiectivul acestei iniţiative a avut la bază nevoia acută a Colegiului pentru cadre didactice de specialitate, absolvenţi a unei facultăţi tehnice de poligrafie. Din păcate, tot ceea ce s-a putut obţine a fost un curs post-universitar absolvit de cursanţi în această vară despre al cărui nivel calitativ nu voiesc din politeţe a intra în amănunte.
Participarea la cursul mai sus amintit a creat premiza constituirii unui grup coagulat în jurul profesorului universitar Lambrache Papahagi de la Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor a Universităţii “Politehnice” Bucureşti. Însă dorinţa de reînfiinţare a avut două hibe majore, şi anume secretomania în care s-au desfăşurat discuţiile de reînfiinţare a şcolii politehnice şi lipsa suportului întregii industrii, care cu siguranţă avea (cel puţin la nivel de relaţii personale în sfera politicului) pârghii de acţiune,dar nu în ultimul rând lipsa unei organizaţii naţionale profesionale sau patronale.
Târgurile specializate pentru industria grafică
Cu eforturi considerabile şi nu fără sacrificii, industria grafică a reuşit să beneficieze şi anul acesta de un târg – Print & Sign, organizat de Euroexpo ca o continuare a deja celebrului Print Show. Cu siguranţă că, indiferent de experienţa şi bunele relaţii cu industria ale Cameliei Buda, managerul Euroexpo, trecerea companiei în portofoliul companiilor deţinute de Camelia Voiculescu a sporit capacitatea organizatorului în susţinerea evenimentului Prinit & Sign, chiar şi pe timp de criză.
Din surse interne ale acestei companii am reuşit să aflăm că pentru anul următor, Euroexpo va trece la o nouă fază de business, internaţională, urmând să organizeze în vara 2010 o expoziţie de print cu importanţă la nivel european…
Un competitor al organzatorului Euroexpo şi-a dorit la rândul său un târg de profil, Prinitex. Trâmbiţat fără vlagă, mai mult pe internet, târgul care se dorea a fi de nivel regional, este din ce în ce mai sigur că nu se va întâmpla în martie anul viitor la Romaero Băneasa… Am încercat să aflăm mai multe detalii de la organizator, atât telefonic cât şi pe email, însă singura informaţie primită de la doamna Iordache, unul dintre managerii firmei, n-a fost decât o înşiruire seaca de cuvinte PR-istice fără legătură cu întrebările noastre…Ceea ce înseamnă că târgul stă cu un picior în groapă…
Până şi o revistă are în cap organziarea de târguri de profil, însă despre aceştia nu merită să vorbesc. Iarta-i Doamne că nu ştiu ce fac!…
Cam atât pentru anul acesta!
În rest, vă doresc doar atât: daţi print şi de la capăt!…
Similar Posts:
0 comments
Share
Print