585Compania napoletană Grandi Progetti a încasat 3 mil.€ vânzând spațiu de publicitate pe schelele ce acopereau biserica Santa Maria di Portosalvo, pe care urma să o restaureze pro bono. Deși banii au intrat demult în contul companiei, lucrările nu au fost demarate niciodată. Situația nu este una singulară, Italia confruntându-se din ce în ce mai frecvent cu acest tip de escrocherie, oficializată, se pare, chiar de autorități.
Conform unei anchete realizate de publicația The Art Newspaper, în aprilie 2009, Grandi Progetti, companie specializată în restaurări, a încheiat un contract cu reprezentanții bisericii Santa Maria di Portosalvo și ai municipalității din Napoli prin care se angaja să restaureze lăcașul de cult, care datează din 1554. Lucrările trebuiau să se desfășoare, potrivit contractului, pro bono, compania urmând să câștige din vânzarea spațiului publicitar pe schelele ce acopereau biserica. Grandi Progetti nu a avut dificultăți în a găsi advertiseri interesați să se promoveze, încasând, în doi ani și jumătate, peste 3 mil. €. Lucrările de restaurare n-au început însă niciodată, fiind oprite imediat ce primele reclame au acoperit schelele de lucru. Contractul între Grandi Progetti și municipalitatea din Napoli a expirat la 1 decembrie 2011.
De-a lungul celor doi ani, de când a încheiat contractul cu biserica, compania a vândut, lunar, spațiu publicitar în valoare de 100.000€, cu 60.000 € mai mult decât încasările pe care le-a generat, lunar, spațiul publicitar creat prin acoperirea schelelor de lucru la Palatul Dogilor din Veneția, pe perioada în care acesta a fost restaurat.
În ciuda numeroaselor reclamații și acuzații aduse de reprezentanții comitetului civic al bisericii Santa Maria di Portosalvo, prin persoana lui Antonio Pariante, care a încercat anularea contractului de-a lungul ultimilor doi ani, schelele de lucru rămân în continuare acoperite cu reclame vândute conștiincios de firma de restaurare, căci conform înțelegerii, aceasta trebuia să finalizeze lucrările la sfârșitul anului trecut, dar avea dreptul de a vinde reclamă încă trei luni, pentru a-și acoperi costurile cu lucrările de restaurare. Fațada bisericii rămâne neatinsă, după doi ani și jumătate de amânări ale lucrărilor, în care diverse cauze au fost invocate de compania în culpă.
Grand Progetti nu este la prima încercare de acest tip. Compania a sistat lucrările de restaurare și la biserica San Ferdinando, un alt lăcaș de cult napoletan, după ce a încasat, din publicitatea vândută pentru acoperirea clădirii în lucru cca 1 mil €. Cercetările au scos la iveală că și în Ischia, compania a vândut spațiu publicitar pentru a acoperi statuia lui Cristo Redentore, la care, respectând aceeași formulă, nu a început vreodată lucrările de restaurare.
Mergând pe firul cercetării, investigatorii au descoperit că Grand Progetti este aceeași firmă care, în 2007, a încheiat un contract de trei ani cu Mibac, prin care urma să restaureze mai multe monumente și clădiri istorice din Milano, Veneția și Torino. Compania lucra pro bono, compensând costurile cu încasările din spațiul publicitar, numai că, la cea vreme, reprezentanții acesteia acționau sub altă entitate juridică, denumită Impredcost, o companie de construcții cu origini incerte, fără portofoliu și experiență în restaurări, ce-și avea sediul de lucru în Caserta, un sat obscur din regiunea Campania. Ițele legăturii dintre Mibac și Impredcost, fosta Grand Progetti, sunt foarte încâlcite.
Ancheta a relevat tangențe cu instituții ale statului implicate adânc în această afacere profitabilă, de zeci de milioane de euro.
Italia se confruntă cu multe scandaluri iscate de situații similare. Restaurarea clădirilor și monumentelor istorice a creat un vad atrăgător pentru vânzarea spațiului publicitar, menit să ascundă fațada pe durata lucrărilor. Această posibilitate a generat rapid scheme ilicite de câștig, puse la cale, în mod deloc surprinzător, chiar de reprezentanții statului.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print