687
Bogdan Vasilescu, general manager Grup Transilvae, distribuitor al Hewlett- Packard, divizia de echipamente de imprimare de format mare
Titlul de mai sus nu este ales ca să șocheze fără temei și nici să vă întristeze ziua. Mai întâi de toate, se cuvine să nuanțăm lucrurile; este vorba de printul publicitar outdoor, de imprimările de format mare pe care le vedeți zilnic decorând haotic orașele, de bannere, billboard, citylight și mesh și câte alte specialități vândute azi atât de ieftin; apoi, când spunem că a murit, nu ne referim la faptul că a dispărut peste noapte (priviți-l pe fereastră, este tot acolo, la locul lui, și cineva îl imprimă, îl montează și-l dă jos și, cel puțin teoretic, ar trebui să-l recicleze sau neutralizeze în final).
Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani în printul de format mare outdoor este ceea ce se întîmplase deja de ceva timp în procese de imprima- re analogice, ca litografia offset, serigrafia și altele; imprimarea a devenit, dintr-o activitate de nișă, specializată, realizată de “inițiați” cu marje de profit confortabile, o activitate industrială, de volum, cu costuri mereu mai scăzute și prețuri comparate sec, la metrul pătrat, fără mari avantaje competitive și valoare adăugată.
Cei care au pornit primii afaceri în printul publicitar outdoor, cu mulți ani în urmă, au adus o tehnologie nouă pentru clienți noi, au avut curaj, au riscat mult, au oferit produse noi și au creat o piață; recompensa a fost pe măsură, au câștigat bani buni, iar asta nu este un secret. Nu i-a împiedicat faptul că cerneala costa sute de dolari/ mărci pe litru, nici că echipamentele erau cumplit de scumpe pentru posibilitățile de la vremea aceea (oare de ce se plâng azi, când toate sunt mai ieftine și mai accesibile?). Ceva mai târziu, angajații primilor antreprenori sau colaboratori ai acestora și-au dorit să facă lucrurile mai altfel, mai bine și mai pentru sine. Un nou val s-a hrănit și a cre- scut în aceeași piață din semințele plantate de cei dintâi. În plus, până în 2008, creșterea organică i-a ajutat să o ducă destul de bine; cererea de imprimare creștea de la sine, era suficientă pizza pentru toți, deși apăruseră sute de mici întreprinzători în toata țara, care, cu câte un echipament îndeobște chinezesc, cu performanțe mo- deste, încercau să ia câte o mică felie, deservind clienți locali. Între timp, prețurile pentru cerneală au început să scadă; numai cei care nu înțeleg economia acestei afaceri s-au bucurat, fără să înțeleagă că ceea ce este ieftin pentru ei este la fel de ieftin și pentru competitori; sau că o marjă de profit aparent similară dintr-o valoare absolută mai mică însemna, la sfârșitul zilei, fie un profit mai mic, fie mai multă muncă pentru aceleași rezultate. Altfel spus, să cumperi un litru de cerneală cu o mie de euro, dar să ai o nișă cu valoare adaugată în care să poți livra clienților produse utile, care să-ți permită să recuperezi pe litrul de cerneală înglobat două mii de euro este o afacere net mai bună decât una în care cumperi cerneala cu zece euro și o vinzi în produsul finit cu unsprezece, apoi discuți rebate-uri, kick-back, terme- ne de plata și mai dai un discount la scadență, doar ca sa-ți încasezi banii în cont.
Avem disponibilă o supracapacitate de producție (oarecum diminuată de insolvențe succesive) de cca. trei ori peste cerere, nu mai poți face azi bani din acest tip de imprimare, iar cei mai mari nu știu nici ei bine dacă câștigă sau pierd, dar, din 2009 încoace, sunt cam toți cu bilanțul în roșu.
Printul publicitar de format mare outdoor a murit. Cei mai mulți consumă din rezerve, se decapitalizează, nu pun deoparte bani pentru retehnologizare și vor rămâne fără resurse într-un interval dureros de câțiva ani, asta dacă nu mută activitatea pe o nouă firmă, lăsând în urmă furnizori/bănci/stat și salariați neplătiți cu premeditare. Fac excepție de la afirmația din titlu mici aranjamente și vechi prietenii care încă funcționează, conjunctu- ri speciale sau vremelnice, ce nu schimbă situația generală.
Tehnologic, există cel puțin două soluții. Prima este pentru cei care au încă puterea financiară sau curajul de a investi aici, de a readuce jocul în zona profitabilă, folosind noi tehnologii cu adevărat perturba- toare, cum sunt echipamentele de vârf de la HP, Agfa sau Inca; cele ce trec de 500mp/h schimbă dramatic costurile, calitatea și capacitatea de a livra; se pare ca poți vinde profitabil hârtie imprimată sub pragul de 1 euro/mp și poți înlocui cu succes serigrafia, offset sau flexo în tiraje mergând până la mii de copii chiar, în anumite condiții. În plus, cum decizia consumatorului de a achiziționa un produs sau altul s-a mutat în bună măsură la raft, apar noi oportunități de a realiza POP/POS, ambalaje colective cu rol de display etc.
A doua soluție este ieșirea din zona de confort și găsirea unei noi nișe, tot în producția digitală. Vorbim deja de ceva timp de faptul că, accelerat, imprimarea digitală erodează volu- mele rezervate cândva imprimării tradiționale și o face asigurând simultan marje mult mai generoase decât au azi tipografiile. Imprimarea pe textile, decorațiuni și amenajări interioare, tapet, mobilier, ambalaje și alte produse personalizate sunt doar câteva exemple de zone în care putem gândi soluții cu valoare adaugată mare. Putem aborda piața altfel decât până acum prin interfețe web-to-print, adresându- ne utilizatorilor finali, decuplând, de preferință, costul produsului de valoarea sa pentru consumator.
Putem face asta fără să ne copiem vecinul, să ne asigurăm recupera- rea investiției tocmai prin ceea ce oferim diferit și prin inovație? Din fericire, știu companii care o fac chiar în timp ce citiți aceste rânduri. La mai multe!
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
