Puncte de vedere

Munca de acasă: ce spun cifrele și ce putem învăța din experiență

• Bookmarks: 2594724


Restricțiile actuale și nevoia de ”distanțare socială” – care e de fapt distanțare fizică, dat fiind că socializăm foarte bine și online sau la telefon – ne-au determinat să lucrăm de acasă sau ne fac să luăm în calcul această alternativă pentru viitorul apropiat. Mi-am propus să vă prezint informații interesante și de actualitate, însă ce am găsit pe site-uri din străinătate nu prea se aplică în condițiile noastre, iar singurele date recente din România ne pot oferi câteva indicii, dar nu ne sunt de mare folos. Vă spun ce am aflat mai nou despre munca la domiciliu și apoi vă povestesc din experiența mea ca angajator și angajat.

Sondaj recent din România cu subiecți trimiși să lucreze de acasă

Pe 10 aprilie a.c. compania de consultanță imobiliară Cushman & Wakefield Echinox a publicat rezultatele unui sondaj de opinie despre munca de acasă în România. Aproape toate publicațiile de business l-au preluat, ba chiar și multe dintre cele generaliste. Unele site-uri cu exigențe mai reduse și/sau redactori mai slab instruiți au folosit termenul de ”studiu”, altele au fost precaute cu terminologia și au făcut referire doar la sondaj.

În mai multe articole de presă am întâlnit identic următorul paragraf, așa că putem deduce că au preluat direct de la sursă textul care descrie metodologia.

”Studiul a presupus aplicarea unui chestionar online unui număr de peste 200 de angajați care în mod tradițional lucrează de la birou, dar în ultimele săptămâni au fost nevoiți să își desfășoare activitatea de acasă, ca parte a măsurilor de distanțare socială adoptate pentru a limita răspândirea COVID-19. Respondenții au o vârstă medie de 36 de ani și lucrează în special în București (88%), activitatea lor fiind desfășurată în domenii diverse, precum servicii profesionale (24%), financiar (18%), real estate (17%) sau tehnologie și telecomunicații (13%). În medie, respondenții și-au desfășurat activitatea acasă timp de 15 zile lucrătoare înainte de completarea chestionarului.”

Ca să vă economisesc timpul, vă prezint succint concluziile sondajului.

Cele mai importante beneficii în opinia respondenților

  • 80% s-au bucurat că nu mai pierd timp în trafic de acasă la locul de muncă și înapoi;
  • 49% au constatat că fac economii substanțiale lucrând la domiciliu;
  • 43% au observat o îmbunătățire a raportului dintre viața profesională și cea personală;
  • 40% au spus că beneficiază de mai multă libertate în gestionarea programului de lucru;
  • 33% au menționat că au mai mult timp pentru odihnă.

Principalele dezavantaje

  • 74% s-au plâns de lipsa socializării directe cu colegii;
  • 44% au avut dificultăți în a delimita activitățile profesionale de cele personale;
  • 33% au constatat că se concentrează mai greu din cauza factorilor perturbatori din locuință;
  • 33% s-au confruntat cu lipsa unui spațiu adecvat activității profesionale;
  • 29% au declarat că gestionarea relațiilor cu clienții și colaboratorii a devenit mai dificilă;
  • 26% au acuzat probleme tehnice;
  • 24% au fost nemulțumiți de lipsa feedback-ului direct cu privire la munca lor.

Evaluarea per ansamblu a muncii de acasă

  • 38% au declarat că experiența muncii de acasă este excelentă sau foarte bună;
  • 34% au considerat-o bună;
  • 28% au calificat-o drept nesatisfăcătoare sau chiar frustrantă.

Cum văd intervievații munca de acasă în viitor

  • Doar 3% ar fi dispuși să lucreze exclusiv de acasă și după eliminarea restricțiilor impuse din cauza pandemiei;
  • 39% ar aprecia un program săptămânal de lucru cu patru zile la birou și o zi de acasă;
  • 27% ar prefera să meargă la birou trei zile pe săptămână și în două să lucreze de acasă.

E relevant ce am aflat? Nu prea, atât timp cât eșantionul de peste 200 de respondenți nu e reprezentativ. Nu știm ce persoane, cu ce meserii și ce caracteristici socio-demografice și-au exprimat preferințele enumerate mai sus. În plus, toți subiecții au avut o experiență scurtă, în medie de 15 zile de muncă la domiciliu, survenită abrupt prin aplicarea măsurilor impuse de autorități, iar oamenii n-au avut posibilitatea de a-și amenaja cum și-ar fi dorit spațiul de lucru acasă și nici timp suficient să se adapteze noului stil de viață.

De asemenea, condițiile din era pandemiei nu sunt aplicabile în viitor, când copiii vor merge din nou la școală și seniorii vor putea ieși din casă fără restricții; multe dintre frustrările actuale și factorii perturbatori din locuință se vor diminua sau chiar vor dispărea.

Sondajul ne oferă doar cifre goale, atât timp cât nu știm dacă se aplică în domeniul nostru de activitate, la segmentul nostru de vârstă sau la trăsăturile angajaților noștri. Putem privi concluziile doar ca pe o fotografie a momentului, una făcută din mers, în care nu se disting fețele oamenilor și detaliile caracteristice.

Ne ajută mai mult experiența, logica și bunul-simț

Documentându-mă pentru materialul de față, am găsit o mulțime de articole despre cum să fii mai eficient lucrând de acasă, cum să-ți amenajezi spațiul sau să-ți organizezi timpul. Nimic nu mi s-a părut suficient de interesant pentru a vă răpi atenția și sper să vă fiu de folos mai degrabă spunându-vă ce cred, ce am observat de-a lungul anilor și cum am procedat.

Când prioritățile sunt volatile și atenția zboară ca un fluture

Vă spun din experiență: tinerii nu dau randament în munca de acasă. Aici nu mă refer la munca part-time sau la colaborări, ci la 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Am avut cândva doi angajați sub 27 de ani cărora le-am pus la dispoziție tot ce aveau nevoie pentru a lucra de la domiciliu și a trebuit să-i concediez. M-am străduit să-i stimulez, să le explic și să le corectez greșelile, dar într-un final m-am trezit că le fac eu treaba, plus că pierdeam o grămadă de timp încercând să-i învăț ce n-aveau chef să facă. De-abia după un timp mi-am dat seama de ce: este vârsta la care oamenii nu sunt încă învățați să ia lucrurile în serios, nu și-au format încă disciplina personală și rigoarea profesională care vin odată cu timpul și mai presus de toate sunt foarte gregari, au o nevoie reală și puternică să socializeze. Au nevoie de integrare, de apartenența la un grup format din alții ca ei, din același segment de vârstă și cu aceleași preferințe.

Mai mult decât atât: tinerii care locuiesc cu părinții văd în locul de muncă evadarea legitimă pe care au așteptat-o cu nerăbdare crescândă încă de la pubertate. La serviciu își fac noi prieteni, flirtează, își caută perechea, se evaluează pe sine în raport cu ceilalți ca ei. Dacă sunt puși în situația de a lucra de acasă opt ore pe zi își vor petrece mult timp online încercând să-și satisfacă în mediul virtual necesitățile firești vârstei. Desigur, ei folosesc oricum intens rețelele de socializare, dar cu atât mai mult dacă la acestea se va limita viața lor socială. Suplimentar, interdicțiile impuse de autorități în legătură cu pandemia și încercările șefilor de a-i dirija sau controla vor fi percepute ca frustrante și le vor diminua eficiența chiar și când vor încerca să lucreze.

Aproape toate aceste cerințe speciale se pot întâlni ocazional și în alte segmente de vârstă. Cunosc oameni foarte extrovertiți care simt nevoie de prezență umană sau chiar de forfotă când lucrează, sunt situații în care viața de acasă este plăcută însă mersul la serviciu e o variație necesară și binevenită, după cum există oameni care își caută pereche chiar dacă au una deja.

Nu în ultimul rând, să ne amintim că și noi în tinerețe percepeam altfel fiecare experiență, iar prioritățile ni se schimbau de la o zi la alta. Apariția unei bubițe pe față, o ceartă din nimic cu un prieten – ca să nu spun cu prietena sau prietenul – sunt adevărate drame care consumă timp și energie, iar importanța lor o va depăși adesea pe cea a îndatoririlor de serviciu. Maturitatea nu ne scutește de neplăceri, însă experiența ne ajută să le evaluăm în raport cu prioritățile pe care ni le-am propus, validat și cimentat în timp.

Biroul de acasă
Biroul de acasă

Cum e să lucrezi de acasă. Din experiența mea și a colegilor din marketing și publicitate

În domeniul comunicării în general există foarte mulți freelanceri. Am cunoscut destule cazuri în care oamenii nu s-au putut adapta muncii de acasă: fie că ”aveau nevoie de cineva care să-i disciplineze” (cum spunea un prieten designer, aflat de altminteri la o vârstă considerată de obicei una a maturității), fie erau într-atât de extrovertiți încât sufereau cu adevărat de lipsa colegilor, a conversațiilor din pauza de masă sau a ieșirii pe care o presupunea drumul până la birou, fie nu au reușit să-și adapteze activitățile profesionale la condițiile de acasă. Oricât te-ai strădui, e imposibil să lucrezi eficient într-un apartament mic, cu un copil sau un vârstnic care are nevoie de atenție.

Eu personal, din cei peste 30 de ani de muncă mai mult de o treime am lucrat de acasă. Nici acum nu pot executa din locuința părinților decât sarcini relativ simple ori de rutină, fără mare implicare cerebrală. Casa e mică, planimetria nu ajută, iar stilul de viață al fiecăruia s-a schimbat: nu mai e ca atunci când mama și tata mergeau la lucru, eu la facultate ori la serviciu și acasă era locul unde ne petreceam timpul liber. Pe vremuri ai mei nu scoteau un sunet când aveam de învățat, dar acum deși încearcă să nu mă deranjeze, eu nu mă pot concentra. Mi-am format reflexul de a trage cu urechea dacă cineva tușește, dacă s-a spart ceva etc. Cei care au copii sunt cu siguranță atenți la și mai multe semnale, iar fiecare dintre noi are nevoie de un spațiu cât mai ferit de interferențe pentru a lucra eficient.

Nici singură în micul meu apartament nu mi-a fost simplu de la început. A trebuit să-mi transform locuința într-atât încât nu știu dacă e mai corect spus că lucrez de acasă sau că dorm la firmă. Am amenajat-o astfel încât să-mi asigure confortul necesar și la 12-16 ore de muncă pe zi, iar efectul vizual (foarte important pentru mine) să-mi placă.

Mi-am impus nu o disciplină zilnică, ci doar un mic set de reguli. Mi-am dat seama în timp ce gen de lucrări pot întrerupe pentru diverse activități personale și la ce tip de proiecte îmi scade concentrarea ori pierd ideea sau firul logic dacă mă opresc pentru a face altceva. Am constatat între ce ore sunt mai eficientă; nefiind o persoană matinală, prefer să-mi încep ziua cu treburi casnice ori administrative, iar după amiază mă apuc voinicește de proiectele cele mai grele, care necesită maximum de concentrare.

În pauzele de masă citesc știrile, dar nu intru pe site-uri de socializare, nu deschid televizorul sau radioul. Asta mă ajută să-mi mențin un anumit nivel de concentrare; risc să-mi pierd elanul dacă o iau pe panta relaxării. Când simt nevoia să mă dezmorțesc, dau o fugă la magazin sau la bancă, să mai bifez și din îndatoririle casnice sau administrative; niciodată nu fac pauză de plimbare ci merg în ritm alert, cu un scop clar.

În biroul meu tronează un uriaș panou pe care pun bilețele cu ce am de făcut și termenele de predare. Mă ajută mai mult să le am sub ochi când ridic privirea decât dacă mi-aș pune notificări pe Outlook sau pe telefon care să mă întrerupă. Îmi pun telefonul să sune în zilele când am ceva de făcut la o anumită oră, chiar dacă în timp m-am obișnuit și îmi știu îndatoririle pe dinafară.

Biroul meu de acasă și panoul de proiecte
Biroul meu de acasă și panoul de proiecte

Regulile pot fi mai stricte sau mai laxe, dar cred că e important să vă creați obiceiuri care să vă favorizeze concentrarea și să vă crească eficiența. Veți vedea în timp ce vă ajută și ce nu, vă vor veni noi idei de optimizare și veți vedea că puteți lucra mai bine de acasă, ba chiar veți termina treaba într-un timp mult mai scurt decât de la birou. Bonusul pentru eficiență se măsoară în timp liber.

Cât privește socializarea, e foarte posibil să constatați că e mult mai plăcut să o separați de muncă, mai ales că aveți libertatea de a alege cu cine să conversați, nu ca la birou, unde vreți-nu vreți, trebuie să vorbiți și cu persoane cu care nu aveți mari afinități sau sunt de-a dreptul plicticoase.

Similar Posts:

259 recommended
comments icon0 comments
0 notes
4724 views
bookmark icon

Write a comment...