Încă din anul 2000, Finger Print oferă servicii de prepress, dar de cinci ani are şi un departament de imprimare digitală şi finisare. Clienţii firmei sunt tipografiile mici şi mijlocii, dar şi agenţiile de publicitate. Bogdan Duţescu, director general Finger Print, ne-a explicat ce planuri are pentru acest an, în funcţie de ce s-a întâmplat în ultimii doi-trei ani.
Dan Călin: Care sunt plusurile şi minusurile pieţei în care activaţi?
Bogdan Duţescu: Un plus ar putea fi faptul că toată lumea poate să-şi instaleze un banner sau un afiş cam oriunde, pentru că primăria permite acest lucru. În Europa nu prea mai ai voie aşa ceva. Minusurile suntem noi care încercăm să nu plătim serviciile de care beneficiem. Un alt minus este acela că nu avem oameni calificaţi, iar cei care există se formează greu la locul de muncă, pentru că nu avem o şcoală în domeniu. Acum nu mai este ca în 1930 când părinţii îşi trimiteau copiii la Paris să înveţe.
Cum a fost anul trecut, an de criză economică, pentru firma pe care o conduceţi?
Pentru mine acum doi ani a început răul, pentru că firmele de construcţii care lucrau la noul nostru sediu au abandonat lucrarea. Pe atunci contractul de închiriere al sediului unde funcţionam era reînnoit lunar şi trebuia să îmi găsesc alt sediu. Nu am găsit şi am hotărât să iau un credit de la bancă pentru a-mi construi sediul propiu. Însă, toţi constructorii au abandonat şantierul. Anul trecut am încercat doar să conserv acel şantier pentru a nu se deteriora hala metalică pe care o plătisem deja.
Am terminat hala numai cu angajaţii mei; cu băieţii de la finisaje. A fost o experienţă memorabilă. Împreună cu încă patru băieţi tineri şi fără experienţă în domeniu, am făcut ceea ce nu au putut face firmele de construcţii. În tot acest timp am neglijat firma.
Pot spune că am parazitat-o. Am cheltuit bani pentru a remedia problemele lăsate de constructori. Dar am ridicat hala.
Criza economică a început acum doi-trei ani când băncile nu au mai dat linii de credit
şi descoperiri de sold pentru firme, dar au preferat să dea bani persoanelor fizice pentru vacanţe sau automobile. Pe atunci aveam două descoperiri de sold şi trei linii de credit, iar dacă vroiam 10-20.000 de euro mi-i dădeau în 24 de ore. Apoi, dintr-o dată, băncile mi-au spus că nu îmi mai dau bani pentru afacere sau utilaje, ci doar pentru vacanţă sau automobile. Atunci consider că a început criza.
În 2009 am realizat numai 10% din vânzările din 2007 şi doar 30% din cele din 2008. Partea proastă este că în paralel cu scăderea vânzărilor nu am mai avut bani să import materie primă şi am fost nevoit să o cumpăr din ţară. Astfel, am dat peste tot felul de furnizori neserioşi. Până la urmă am selectat câţiva care mă aprovizionează şi în prezent.
Ce planuri aveţi pentru 2010?
În acest an, am o strategie simplă: plătesc cât pot din credite, nu mă mai interesează investiţiile sau materialele, nu voi mai negocia nimic cu nimeni şi voi lucra doar cu clienţii care plătesc. În funcţie de clienţi se va redimensiona şi firma. Probabil că ne vom restrânge activitatea şi vom merge numai cu produsele care vor fi eficiente şi căutate pe piaţă. Voi ieşi din această situaţie când voi termina creditele şi nu voi mai avea de dat bani la bănci. Mai ales că băncile ajustează dobânzile după bunul lor plac. Atunci sper că voi putea strânge bani pe care mă voi gândi de 1.000 de ori înainte de a-i investi.
Din momentul în care domeniul nostru îşi va reveni în alte ţări mari din Europa, vor mai trece şase luni – un an probabil până îşi va reveni şi la noi.