Prezența la vot pentru alegerile din Parlamentul European reflectă, în principal, atașamentul față de valorile democratice europene. Raportat la media europeană, românii s-au poziționat bine, au fost alături de lumea civilizată, potrivit statisticilor. Însă politicienii și analiștii de circumstanță își dau cu părerea degeaba. Dacă românii au votat bine sau nu, dacă și-au ales oamenii potriviți să-i reprezinte în instituția legislativă a Uniunii Europene se va vedea pregnant doar în volumul investițiilor din următorii ani .
Investitorii au stat cu ochii ațintiți pe rezultatele alegerilor europarlamentare din acest an. Și este normal să fie așa. Nu doar criza economică a generat un astfel de comportament. Fie că discutăm de o entitate națională, fie că este vorba de o organizare de tip federativ, climatul legislativ prezent și viitor este generator de reacții pozitive sau reținute din partea investitorilor. Iar în general, ideologia majoritară de guvernare este mai puțin susceptibilă de a înfrâna avântul oamenilor de afaceri, care sunt extrem de atenți mai degrabă la derapajele accidentale sau previzibile. Ei bine, în acest an, previziunile analiștilor economici făcute la început de criză s-au regăsit în realitatea trăită.
În 2008, economiștii vizionari atrăgeau atenția asupra urmărilor pe care le pot avea ample mișcări de protest sociale ce se pot declanșa oricând, dar și asupra pericolului renașterii extremismului (fie el de stânga sau de dreapta) și a naționalismului exacerbat. Dacă de ample mișcări de protest, europenii au avut parte cu vârf și îndesat (în special în Grecia, dar și în Spania, Italia, Franța și Germania), după alegerile europarlamentare, climatul ideologic a devenit unul îngrijorător pentru orice om normal. Iar pentru investitori este bineînțeles un semnal de alarmă. Actuala reprezentare din Parlamentul European deși la nivel majoritar nu reprezintă aparent un pericol, prezența mare a euroscepticilor, naționaliștilor și extremiștilor te determină să te gândești de două ori înainte de a lua o decizie investițională. Și e firesc să fie așa atât timp cât legislația adoptată în forul legislativ european are legătură cu dinamica forței de muncă, impozitarea, aplicarea taxelor și controlul profiturilor realizate etc.
În plus, trebuie avut în vedere că marii investitori sunt companiile transnaționale care pot mișca relativ ușor capitalul dintr-o zonă a lumii în alta. Să nu uităm cazul Nokia, în care românii s-au crezut câștigători după ce transnaționala a mutat capacitatea de producție lângă Cluj, justificând costurile cu forța de muncă, pentru ca apoi să ne lase și pe noi baltă transferând unitatea în altă zonă a mapamondului în nici doi ani.
Rezultatele europarlamentarelor din acest an au adus extremiștii, naționaliștii și euroscepticii în top 3 în Parlamentul European. Extremiștii au câștigat o victorie importantă și au fost pe primul loc în mai multe țări cu tradiție democratică ale Uniunii Europene. Deși principala forță în Parlamentul European rămân conservatorii din Partidul Popular European, vocea extremiștilor nu va fi una singulară, ei adunând 140 de mandate. Ce se va întâmpla, cum vor reacționa investitorii, ce piedici se vor pune în calea unor inițiative legislative corect democratice e încă prematur de spus, dar nici nu vom aștepta prea mult pentru a vedea eventuale efecte de frânare. Nu trebuie să uităm că România are câteva milioane de muncitori în Occident, iar crizele extremiste i-ar putea trimite ușor acasă fără drept de apel.
Nu doar discursurile și eventualele comportamente neadecvate ale extremiștilor ar putea deranja normalitatea, ci și votul acestora.