Romulus Cristea
În timp ce viceprim-ministrul a anunțat că după ce „a vizitat câteva tronsoane” de drumuri a văzut „iadul pe Pământ”, localnicii din zonele aflate sub cod roșu susțin doar că „așa e în fiecare iarnă”. Percepția disproporționată a realității nu reflectă altceva decât incompetență și plasarea pe un alt palier decât cel al normalității.
Ne-am fi așteptat mai degrabă ca localnicii zgribuliți din regiunile județelor bântuite de viscolul puternic să vorbească, subjugați de neputință, despre calamitate, infern, nenorociri și peisaje apocaliptice. Ei bine, locuitorii intervievați de jurnaliștii cuprinși de panica indusă de autorități răspundeau calm și simplu că nu e nimic nemaivăzut sau neauzit: „Așa e iarna, și anul trecut a fost la fel!”. O iarnă cu zăpadă troienită care afectează în primul rând traficul și transporturile de mărfuri. O iarnă târzie care crește facturile pentru toți și întârzie livrările pentru lanțurile de distribuție, industrie, tipografii etc.
„Bucureștiul arată ca o cazemată”, „Între blocuri e infernul alb”, „Peisajul apocaliptic a cuprins România”, „Calamitate-alertă maximă de cod roșu”, „Mii de oameni stau prizonieri în case cu zăpada la ștreașină”, „O gravidă stă să nască între nămeții de patru metri de zăpadă” sunt doar câteva dintre titlurile nefericite apărute pe ecranele televizoarelor, la programele de știri și pe paginile publicațiilor online cu ocazia primului viscol din această iarnă mult întârziată. Totul a culminat cu declarația cel puțin iresponsabilă a unui demnitar din fruntea guvernului care după ce s-a udat nițel la pantofi vizitând „niște tronsoane” a declarat la Palatul Victoria că el a văzut „Iadul pe Pământ”, în loc de o ninsoare rebelă de iarnă. Într-adevăr o ninsoare viscolită, de intensitate mai mare pe alocuri, dar nu fenomene nemaivăzute și nemaiîntâlnite. Iarnă grea, cu temperaturi extreme, viscol puternic și numeroși morți prin înghețare, a mai fost în ultimul deceniu și nu a fost decretat niciun cod roșu. Ca să nu mai vorbim de cel puțin două ierni grele din anii ’80 când troienele depășeau doi metri și nu a declarat nimeni stare de necesitate sau calamitate.
Dar, pentru ca totul să sune mai bine, rând pe rând, politicienii dau declarații de prin birouri în care explică cât de grea și rea e iarna lui 2014. Un reprezentant al Armatei anunță că 8.000 de militari sunt cazați în unități și 530 de utilaje specializate sunt pregătite să lupte cu nămeții, un prefect povestește că are în garaj 30 de tractoare cu pluguri de import, un primar de localitate minusculă se laudă cu o freză nou cumpărată din banii sătenilor. Iar cei de la Ministerul Transporturilor sunt îngrijorați că nu pot colecta taxa de rovinietă de la cei care greșesc drumul din cauza vizibilității reduse. Nebunie dusă la extrem. Nu lipsesc nici minciunile obișnuite și neobrăzate. Un oficial de la căile ferate relatează „de la fața locului”, de pe un peron pustiu, despre măsurile excepționale luate pentru cei blocați în trenuri rămase aiurea cu orele, pe câmpuri. „Am pregătit ceaiuri fierbinți și pături pentru călători”, spune ceferistul șef. Însă călătorii înghețați bocnă, dintr-un tren sosit brusc în gară, cu țurțuri uriași la fereastră, dau replica cum că ar fi vorba de o minciună sfruntată: „Ăștia nu dau niciodată căldură, nu e apă nici la WC-uri. Ce ceaiuri calde visați? Ce pleduri ați adus, măi?”.
La toată nebunia iscată de o ninsoare oarecum banală pentru o iarnă mai dificilă, presa a ținut isonul. Pentru audiență. Scandalul avionului prăbușit între județele Cluj și Alba în care și-au pierdut viața pilotul și un pasager s-a stins repede și pentru știrile de senzațional trebuia găsit repede un substitut. La îndemână a fost viscolul de iarnă cu temperaturi de altfel așa cum ar fi și normal să fie pentru țara noastră. Autoritățile sunt doar surprinse că ninge.