1072
Platformele industriale ale orașelor din România s-au fărâmițat în cea mai mare parte și au devenit adevărate bazare în care ruinele fostelor hale din perioada comunistă se asortează perfect cu spații mai mici, bine ascunse sub arhitectura industrială neschimbată, în care antreprenori inovatori au pus la lucru cele mai recente tehnologii. Excepție nu face platforma Faur, fost colos industrial înainte de 1989, cunoscut sub numele 23 August, spațiu ce s-a dovedit ideal pentru multe companii de producție publicitară. Print Design Advertising este un exemplu perfect de camuflare a noului într-un decor industrial care încă își caută identitatea.
Harta unei evoluții naturale
Odată intrat în clădirile care adăpostesc unitățile de producție ale Print design Advertising senzația de spațiu tranzitoriu care te însoțește străbătând platforma Faur este înlocuită de una de siguranță creată de impactul cu, probabil, unul dintre cele mai organizate și ordonate spații de producție din domeniul imprimării de format mare din București. Rigoarea nu este întâmplătoare. Gabriel Băiatu, mangerul companiei, explică: ” Înainte de asta am lucrat în cadrul armatei. Am şapte ani de cadru militar, două misiuni – Somalia şi Angola, şi două medalii (sunt numit luptător pentru menţinerea păcii în cadrul trupelor ONU, pentru ambele misiuni). Am petrecut aproape doi ani în Africa, în misiune în Somalia şi Angola. Acolo am dobândit una dintre calităţile mele, aşa cum o numesc eu. Unii îi spun defect, în funcţie de relaţia construită în timp cu ei. Este vorba despre rigurozitate – nu accept tonuri de gri.” Începuturile pe care le descrie Gabriel Băiatu sunt plasate în prima jumătate a anilor ‘90. Experiența dobândită în cadrul armatei s-a mulat foarte bine pe personalitatea viitorului antreprenor, dar câmpul de luptă ales a fost altul. Resortul a fost pasiunea pentru calculatoare și sisteme de calcul. “Înainte de armată, am lucrat la IIRUC- în depanare calculatoare. Acolo am dezvoltat dragostea pentru computere. Am avut contact cu foarte multe modele – începând cu perforatoare de cartele şi până la floppy mare – şi am avut ocazia să le folosesc de la început. Am ajuns să folosesc XT-uri, Turbo Pascal, ” își amintește Gabriel Băiatu. Pasul către industria grafică a fost făcut în a doua jumătate a anilor 90, când Gabriel Băiatu acceptă provocarea unor oameni de afaceri francezi care deschiseseră în România o companie de servicii poligrafice.
„În 1996 un văr de-ai mei, care lucra la Arta Grafică, mi-a spus că au nevoie de un om pentru un proiect pentru Franţa, care însemna culegerea unor date şi paginarea unor publicaţii interne. Erau denumite “Bulletin des annonces legales obligatoires”
, adică Monitorul Oficial pentru Franţa. Se lucra direct cu ţara-mamă şi făceam parte dintr-o echipă compusă din culegători de date, corectori şi graficieni. Având experienţa de la IIRUC, am acceptat provocarea de a lucra în artă grafică. Am acceptat şi pentru beneficiul financiar, dar mai mult pentru că era vorba despre o provocare, iar eu nu am fost niciodată un tip conservator. ”Odată cu acest pas, Gabriel Băiatu nu a mai schimbat domeniul de activitate. Companiile în care acesta a activat până în momentul în care a pornit pe drumul antreprenoriatului au fost implicate în furnizarea de servicii de imprimare. A fost o perioadă de acumulare, atât de experiență, cât și de frustrări provenite din lipsa controlului asupra proiectelor sau diferențe de viziune cu angajatorii săi. Ambele au contat la fel de mult în definirea viitorului antreprenor. Ultimele etape parcurse de Gabriel Băiatu în postura de angajat au fost în cadrul Contrast și Promo Company. Ambele experiențe l-au influențat, dar pe una și-o amintește în mod special: „Cu siguranță, Daniel Tudorache a fost cel care a avut cea mai mare influență asupra mea. M-a influențat prin felul lui de a fi, prin ambițiile pe care le avea. El nu a fost șeful meu, noi am fost prieteni. În momentul în care el a murit, timp de două săptămâni nu am ieșit din casă de supărare. Dar și echipa de acolo m-a influențat foarte mult, mai ales pentru că am învățat de la ei foarte multe. De peste tot am preluat câte ceva, dar de la Promo Company am avut ambiția și câștigul major. Parcursul pe care l-am avut până acum își are acolo rădăcinile.”
Pasul către antreprenoriat
Povestea Print Design Advertising a început în urmă cu 9 ani. Ca în cazul fiecărui drum antreprenorial, începuturile sunt marcate de câteva momente care, ulterior, capătă valoare simbolică. Prima lucrare a fost pentru un client care este și astăzi unul dintre cei mai importanți clienți ai companiei și, totodată, unul dintre cei mai pretențioși, dar și mulțumiți. „Am pornit cu idea de a avea o agenţie de publicitate, nu de producţie publicitară. Aveam 20.000 de euro, bani rezultaţi din vânzarea unui teren ce aparţinea soţiei. Am făcut firma, primul client a fost un retailer mare de îmbrăcăminte, care a rămas până în prezent alături de noi. Am alături clienţi de nouă ani de zile, clienţi locali mari,” rememorează Gabriel Băiatu. Intenția inițială era de a înființa o agenție de publicitate, dar rigurozitatea și ordinea nu face casă bună cu intermedierile, mai ales la începutul anilor 2000. Așa că pasul spre producție a venit de la sine. Momentul este important pentru evoluția Print Design Advertising și pentru că acesta reprezintă întâlnirea cu un furnizor care avea să influențeze puternic destinul tinerei companii înființate: Total Media. „În ultimii ani petrecuți la Promo Company ajunsese să îmi placă tot mai mult plotterele, pentru că, faţă de tipar, scurta foarte mult procesul unei lucrări. Am căutat un furnizor care să ne acopere cererea pe outdoor, mai ales pentru că nu era vorba de proiecte constante şi volume mari. Cererea pentru astfel de proiecte a crescut şi am simţit nevoia de a avea un plotter intern. Atunci l-am întâlnit pe Liviu Ionescu. Era perioada în care se lansase ColorSpan şi, deşi era un printer scump, aproximativ 75.000 de dolari, s-a luat decizia de a achiziţiona un astfel de echipament. A fost primul de acest fel cumpărat în România.” După ce și-a deschis propria companie, Gabriel Băiatu a început să lucreze cu anumiţi furnizori de print şi să instaleze lucrările executate noaptea împreună cu un prieten. A închiriat un spațiu de producție cu o suprafață de 40 de mp și a cumpărat un cutter-plotter Graphtec. Drumurile către furnizori au început să ocupe timp, iar inconstanța calității materialelor imprimate l-a determinat să ia o măsură radicală. „În timp, au început să mă enerveze distanţele şi drumurile către furnizori, dar cel mai mult mă deranja faptul că nu aveau o constanţă în calitatea printului. Calitatea grafică nu se regăsea în printuri, iar eu mă certam cu furnizorii şi le reproşam că nu era ceea ce îmi doream,” spune managerul Print Design Advertising. Amintirea experienței cu ColorSpan era încă proaspătă, așa că reîntâlnirea cu Total Media s-a produs rapid.
„Pentru că nu am vrut să fac un compromis, chiar dacă nu aveam bani, am mers la Liviu Ionescu şi i-am spus ce îmi doresc. Am făcut împreună tot felul de calcule şi am ajuns la o concluzie: plătesc un avans, iar restul îl achit în opt rate egale, fără dobândă, cu bilet la ordin avalizat pe persoană fizică. Prin urmare, am pus totul la bătaie. El a avut, la rândul lui, curajul de a accepta. Am luat ColorSpan-ul, cu toate că eu nu aveam lucrări pentru un echipament de acest fel.”
Este primul moment de cotitură din istoria Prin Design Advertising. După doar patru luni, managerul companiei recupera biletele la ordin avalizate și se alegea cu unul dintre cele mai calitative echipamente de imprimare din acele vremuri. Achizițiile ulterioare au venit în siajul acestei prime experiențe reușite. Diferența a fost dată de faptul că firma avea deja un flux de lucrări care alimenta fiecare echipament achiziționat. Cu toate acestea, Gabriel Băiatu nu a ridicat piciorul de pe accelerație. Achiziția unei furgonete pentru transportul lucrărilor, urmată de un Mutoh, un Infinity, un Zund 215 UV, încă un ColorSpan și un Hewlet Packard 5500 s-au succedat cu repeziciune. Ritmul impus de aceste achiziții prefigura încă un moment care a însemnat intrarea Print Design Advertising în altă categorie de furnizori de servicii de imprimare: achiziția unui echipament de imprimare flatbed Durst.
O nouă provocare
Teatrul de operațiuni era deja conturat. Nevoile, de asemenea, iar combatanții pregătiți de o nouă performanță. Alianța cu Total Media avea să funcționeze din nou. Povestea acestui moment merită lăsată să se developeze fără nicio intervenție, pentru că ea conține secretul succesului care stă în spatele Print Design Advertising.
„În subconștient eram deja pregătit pentru un printer industrial, deoarece făcusem o armare dublă din beton în spaţiile unde vroiam să amplasez echipamentele de imprimare. Am decis atunci să păstrez 3-4 imprimante mici şi să cumpăr una industrială. Am vândut Mimaki-urile, iar două sisteme au fost casate. Apoi a venit Liviu cu propunerea să mergem la Lienz, în vizită la Durst.
În acel moment am văzut mai mult o oportunitate de a vizita Tirol-ul şi nu de a face o achiziţie, pentru că ştiam cam cât costă un astfel de utilaj. Avem un prieten fotograf, care era foarte încântat de Durst, iar părerea unui fotograf este relevantă din acest punct de vedere. Când am intrat în fabrică, am rămas surprins. Am participat la un demo printing, făcut special pentru mine, un potențial client. Am mers cu job-urile pe un stick, pentru că nu mi se părea corect ca ei să facă nişte ajustări pe care să nu le pot reproduce. Aveam câteva aplicaţii cu Cromalin pe ele şi ştiam cum ar trebui să iasă. Erau lucrări gata de print, venite de la clienţii din afară. Le-am predat stick-ul, au început să printeze şi a venit cineva care ne-a făcut un tur de fabrică. Am mers iniţial într-un laborator de testare a cernelii, unde lucrau chimişti care testau reacţiile anumitor eşantioane de cerneală, expuse la anumite condiţii. Aveau o tehnică demnă de NASA, numai pentru partea de cerneală, şi pot să vă spun acum, din propria experiență, că îmbunătăţesc constant acest segment. După ce am terminat, am intrat în fabrica propriu-zisă. Mi-a plăcut foarte mult că totul se face in-house: partea electronică, componentele metalice, carcasa, etc. Când am ieşit din fabrică, am văzut printurile şi am ajuns direct la masa de negocieri. Nu puteam să iau un utilaj fără anumite opţiuni, prin urmare am ales un sis-tem full option, cu Lc+Lm, kit de carton ondulat, cu opţiune de print day and night. Apoi am văzut prețul…”
Cifrele nu sunt relevante. Cunoscătorii domeniului sunt la curent cu acestea. Ceea ce merită subliniat este faptul că Gabriel Băiatu a făcut pasul, iar la scurt timp după aceea a mai cumpărat încă un Durst cu lățimea de 1,6m. Este mai mult decât evident că între fostul combatant din Armata Română și echipamentele produse de singura companie independentă care produce echipamente de imprimare de format mare din lume s-a creat o legătură care va dura multă vreme. Liviu Ionescu, managerul general al Total Media, distribuitorul Durst în România, are o explicație: „Durst-ul este o firmă de familie şi pune clientul în mijlocul problemei. Foarte mulţi întreabă cât costă un Durst, însă modul corect de abordare este de la furnizor către client, aşa cum au decurs negocierile şi în cazul lui Gabriel. Decizia a fost luată în funcţie de necesităţi, în deplină concordanţă cu opţiunile Durst disponibile.”
Ce aduce viitorul
Planurile lui Gabriel Băiatu nu se opresc aici. Nu are prevăzute investiții majore în perioada imediat următoare, dar sfârșitul lui 2015 va aduce noi investiții, mai ales în zona serviciilor de finisare. Indiferent de valoarea sau natura acestora, în spatele deciziilor pe care managerul Print Design Advertising le ia se află un mix de atitudini și reflexe pe care și le-a dezvoltat atât în anii de ucenicie în Arta grafică, cât și în primele manifestări în antreprenoriat. „S-ar putea să vă surprind, deoarece sunt un tip foarte calculat, dar am momente în care iau deciziile cu sufletul. Îmi propusesem, de fapt, ca pe mine să nu mă cumpere nicio reclamă. Nu e așa, sunt și eu un om normal ca oricare. Într-adevăr, Durst-ul a fost o achiziție care mi-a debalansat bugetul la momentul respectiv, dar nu am putut să mă abțin. Mi-a plăcut foarte mult. Atunci când îmi doresc ceva, nu mă las până nu realizez idealul respectiv. Evident, în mod calculat, fără riscuri. La acel moment, Durst mi-a cerut să fac o scrisoare de garanție bancară, moment în care am pus gaj pe firmă. Nu m-am simțit deloc confortabil în acel moment, deoarece muncisem, abia amenajasem hala proprietate, nu eram pregătit să le pierd. În concluzie, iau decizii calculate, luate ca o evoluție firească pentru un domeniu amplu și dinamic. Este totodată un domeniu care nu iți permite să stagnezi, pentru că riști să ajungi cu doi pași în urmă. Eu nu pot să îmi permit asta. Dacă vine unul dintre clienții mei să mă întrebe dacă pot să fac ceva din domeniul ăsta, nu aș suporta să îi spun NU. Am fost foarte corect de fiecare dată în negocierea cu clienții mei. Le-am transmis ce fac intern și ce externalizez. Am ajuns de-a lungul timpului să selectez furnizorii și să închei niște parteneriate bune, lăsându-le în urmă pe cele toxice. Colaborez cu firme din domeniu, nu le pot numi concurente, pentru că fiecare are propriul plan. Jucătorii nu mă influențează direct. Parteneriatele mele au fost reciproc avantajoase, durabile și solide. Cel mai important capital al firmei este reprezentat de oameni, o echipă alături de mine de opt ani de zile,” încheie Gabriel Băiatu.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
