458Un studiu recent privind succesul diverselor medii de promovare în rândul publicului larg arată că reclamele out-of-home ocupă locul doi în preferințele românilor, în proporție de 67%, fiind precedate de spoturile TV. Investițiile în publicitate reproduc acest clasament: conform statisticilor, outdoor-ul a atras cea mai mare pondere a bugetelor destinate comunicării ATL. Din această perspectivă, pare mai avantajos pentru un producător din industria publicitară să își poziționeze business-ul în zona outdoor decât pe indoor.
Furnizorii de pe piața de producție publicitară vorbesc despre majorarea cererii de echipamente de imprimare pentru outdoor, comparativ cu cele dedicate zonei indoor. În aparență, segmentul OOH este mai oportun decât celelalte medii ATL atât pentru mărcile care se promovează, cât și pentru producătorii puși în serviciul lor.
Investițiile în comunicarea out-of-home au ocupat, în 2011, 11% din totalul bugetelor media.
Un prim argument în favoarea acestui tip de poziționare este cel economic. E bine știut că prețul metrului pătrat imprimat este mai scăzut pentru aplicațiile outdoor decât pentru cele indoor. Mediul OOH este amplu disputat de companiile de producție, iar competiția se concentrează în jurul prețului.
Într-o fază inițială, poate părea deopotrivă fezabil și avantajos pentru un producător să se doteze cu un sistem de imprimare pentru outdoor, iar apoi să practice o politică a prețului scăzut sub cel al concurenței. Totuși, în lipsa unor comenzi constante, care să genereze volume de print foarte ridicate, licitarea celui mai mic preț este neprofitabilă. Volumele mari, apte să justifice și să amortizeze costurile achiziției unui echipament pentru outdoor pot fi accesate mai degrabă în cazul specializării exclusive a companiei pe acest mediu.
Versus sau verso?
În mediul indoor, calitatea rezoluției imaginii este esențială, impunând utilizarea unor consumabile mai sofisticate și costisitoare. Totuși, această axiomă nu justifică ipoteza că echipamentele de imprimare dedicate acestei zone ar fi „discriminate” în lista necesarului de achiziție al producătorilor. Comparațiile dintre bugetele mobilizate spre cele două canale sunt, de fapt, improprii, fiecare dintre ele fiind o piață distinctă, cu un specific al său.
Dacă printul outdoor are o valoare autonomă și reprezintă o miză de imagine în sine în peisajul media urban, nu același lucru este valabil pentru cel indoor. Acesta din urmă este mai degrabă un element integrat într-o butaforie complexă, care poate să includă aplicații create cu alte utilaje decât echipamentele de imprimare – literele volumetrice, spre exemplu –, amenajări de interior, executarea mobilierului spațiului de vânzare respectiv etc.
Prin urmare, indoor-ul presupune un alt tip de specializare, mai ramificată, iar componenta de print – bunăoară, reclame autocolante, aplicații frontlit sau backlit – poate constitui un simplu bonus realizat în schimbul unei sume simbolice. Toate aceste aspecte se reflectă inclusiv asupra infrastructurilor și necesarului de achiziție al firmelor de producție publicitară.
Deși segmentul indoor este unul integrativ, există totuși piețe pentru care publicitatea în versiune print este o miză foarte ridicată și în acest spațiu. Poate cel mai concludent exemplu este dat de companiile de tutun, care direcționează sume masive către reclamele backlit, asigurând producătorilor activi în această nișă rulaje de până la două milioane de euro anual.
Similar Posts:
1 comment
Share
Print
0 thoughts on “Prețurile mici vin cu costuri mari”