Default

Print Magazin Nr.6 – Septembrie 2009

• Bookmarks: 23434


Ne-am obişnuit timp de 20 de ani să tot vindem, indiferent ce, cum sau cui. Din multe puncte de vedere, industria poligrafică românească a dus-o chiar bine, spre deosebire de multe alte ramuri ale economiei naţionale. Câştigătorii au fost, aşa cum se întâmplă peste tot în capitalism, cei care au ştiu să se mişte repede, să simtă pulsul pieţei şi să investească în ceea ce piaţa înghiţea pe nerăsuflate. Mulţi au făcut averi din print sau din materiale promoţionale. Cinste lor!… Puţini au fost însă cei care au ştiu să investească continuu în dezvoltarea afacerii, în pregătirea oamenilor şi mai ales în adaptarea proceselor la următorul nivel.

Însă ce-a fost, nu va mai fi… Iar acest lucru nu ţine neapărat de criză ci de faptul că perioada capitalismului sălbatic s-a dus. Am păşit deja în acea etapă în care nu mai ai cum să beneficiezi de marjele uriaşe care puteau fi adăugate şi nici de o piaţă în care competiţia era destul de firavă.

Ne miră că lucrurile merg din ce în ce mai rău şi asta ne sperie. Ne sperie în primul rând pentru că nu suntem obişnuiţi să muncim de două ori mai mult pentru aceeaşi bani şi mai ales faptul că trebuie ţinem cont de fiecare narav al clientul şi mai ales de cea mai mică mişcare a competiţiei. Acestă criză este în fapt un test mult mai important pentru însăşi starea de sănătate a industriei poligrafice. Nu poate să nu mă doară faptul că mulţi dintre cei alături de care am intrat în această meserie sunt gata să tragă oblonul, dacă nu au închis deja. Este greu, ne doare dar nici vreme de compătimiri nu avem. Capitalismul ne oferă şansa de a ne ridica şi a atinge bunăstarea, însă acelaşi capitalism ne loveşte fără milă atunci când ne aşteptăm mai puţin. Este legea selecţiei naturale în care cel puternic îl învinge pe cel mai slab.

Esenţa pe care doresc să o evidenţiez în aceste rânduri se referă la faptul că, trecând peste problemele economice generale, ne vedem în faţa un bariere de care mulţi nu au ţinut cont prea mult. Una dintre problemele multor companii din industrie este generată de incapacitatea structurală de a trece de la nivelul “patronal” de conducere a afacerii, la cel “managerial”, în care regulile şi procesele sunt cele care îţi guvernează deciziile şi mai puţin inspiraţia şi originalitatea. A fost o perioadă în care “patronul” desfăcea şi şurubul maşinii de tipar, făcea şi vânzări, verifica condica, şi câte şi mai câte. Cum, la fel de bine, a trecut şi timpul în care reuşeam să-i bagăm clientului pe gât orice şi mai aveam şi un profit bunişor… Clienţii s-au deşteptat, concurenţa ne aşteaptă după fiecare colţ iar vremea omului-orchestră a trecut. Se prea poate ca mulţi dintre noi să fim chiar depăşiţi de evenimente. Trăim în “miezul unui ev aprins” iar ceea ce va urma ne va aduce, credeţi-mă pe cuvânt, mari surprize…

Similar Posts:

23 recommended
comments icon0 comments
0 notes
434 views
bookmark icon

Write a comment...