Default

Tora! Tora! Tora!…

• Bookmarks: 6352


Pe Cosmin Pavel este greu să-l prinzi pentru un interviu – poate la vreunul dintre puținele evenimente ale industrie tipografice. Ca orice ardelean harnic, alergă cu folos pentru propria-i „prăvălie” din 1992 încoace. Poate că și din acest motiv, Agressione Group a devenit și cel mai mare merchant de hârtie din România.

Interviu realizat de Titi Amzăr. Fotografii: Dan Călin

Titlul acestui articol poate părea curios și fără legatură cu un interviu despre industria hârtiei. Sincer, nu-mi aparține mie ci șefului Agressione care mi-a propus ca titlu această celebră sintagmă, folosită de japonezi ca parolă de începere a atacului de la Pearl Harbour, în al Doilea Război Mondial. Mi-a luat câteva ceasuri să-i găsesc sensul în contextul discuției despre piața hârtiei și industria tipografică. Nu fără un pic de ajutor din partea istoriei – abonamentul pe care-l am la Magazin Istoric meritând toți banii… Așadar, „Tora! Tora! Tora!” – în traducere „Tigrul! Tigrul! Tigru!” – a dat startul unuia dintre cele mai bine gândite atacuri din istoria militară a lumii, operațiune condusă de faimosul amiral japonez Isoroku Yamamoto. Același care a asemuit atacul din Hawai asupra americanilor, drept „trezirea gigantului adormit”, vorbe devenite la fel de celebre. Fară doar și poate, criza prin care trecem, nu fără costuri uriașe, ar trebui să facă același lucru: trezirea la realitate a unei industrii care trebuie să-și găsească resursele pentru a se reinventa prin sine însăși.

Domnule Pavel, industria hârtiei trece din nou prin momente critice. Stiu că ați participat recent la o conferință internațională desfășurată în Suedia. Care au fost principale topice discutate?

CRIZA, CRIZA, CRIZA sub toate aspectele ei, în viziunea unor mari actori de pe piața hârtiei – de la producători de celuloză din Europa și America de Sud, producători de hârtie (CEO International Paper, CEO SAPPI, CEO Soporcel, CEO Stora Enso), comercianți, până la analiști financiari, directori de marketing, jurnaliști etc. În același timp am putut vedea cu ochii mei una din cauzele care au afectat piața de curând: am vizitat fabrica de celuloză Södra tocmai în ziua în care sindicatele au ajuns la un acord cu patronatul după câteva zile bune de grevă. Era destul de straniu să vezi un asemenea colos industrial adormit…

Cum comentați supra-taxele vamale pe care SUA a hotarât sa le aplice producătorilor de hârtie chinezi și indonezieni pe motiv de politici de dumping desfășurate de asiatici? De curând a fost deschis un dosar similar al Comisiei Europene în urma plângerilor depuse de câțiva producători europeni de hârtie.

Într-o piață liberă nu ar trebui să existe astfel de bariere protecționiste. Cum la fel de adevarat este că, într-o piață liberă, statele și guvernele nu ar trebui să intervină prea mult și nici să aloce subvenții majore producătorilor. Ar trebui să domine legea cererii și a ofertei care să cearnă companiile cu un randament real față de celelalte. Protecționismul este un fals ajutor care în cele din urmă doar mută costurile pe umerii utilizatorului final, indiferent de domeniul de activitate.

Mulți dintre distribuitorii locali de hârtie dau semne de neliniște în urma majorării de către producatori a prețurilor la hârtie. O parte dintre aceștia depind în mare masură de furnizorii europeni importanți, existând teama unei penurii în stocuri. Reprezintă acestă situație prețul plătit pentru „dependența” de aceștia sau o rigiditate a politicii de aprovizionare?

Da, există o neliniște, DAR aceasta este cauzată de faptul că trecem printr-o criză profundă la nivel mondial care afectează toți producătorii de hârtie, nu doar pe cei europeni. Există și un decalaj între cantitățile disponibile și cerere. Dacă este să privim doar piața din România, aici avem o problemă în plus cauzată de nivelul de preț mai scăzut decât în alte țări europene. În momentele de criză, producătorii preferă să vândă în zonele unde pot obține un preț mai mare, cum ar fi de exemplu în vestul și nordul Europei. În mod normal, în astfel de momente, atât producătorii cât și distribuitorii încearcă să își eficientizeze la maxim resursele fiind foarte atenți la costuri și la stocuri, dar acest lucru nu înseamnă neapărat o rigiditate a politicii de aprovizionare.

Agressione Group este în acest moment cel mai mare furnizor de hârtie din România. Ce vă diferențiază de restul „plutonului”?

În astfel de momente toți avem de suferit, iar faptul că suntem cei mai mari din România ne face să avem și o responsabilitate mai mare în fața clienților. Paradoxal, chiar dacă avem un colectiv tânăr, suntem și cei mai vechi comercianți de hârtie și carton de pe aceasta piață. Avantajul nostru este că suntem independenți, ceea ce ne permite să fim mai flexibili și mai rapizi în decizii. Pe noi această criză nu ne-a luat complet pe nepregătite deoarece, pentru noi, fiecare an din 1992 încoace a fost tratat într-un fel ca un an de criză: luptând cu eficientizarea costurilor și a stocurilor, cu credite bancare cu dobânzi înrobitoare, inflație, restructurarea rețelei de distribuție, apariția unor noi competitori de talie internațională pe piața României etc. etc….

Ați lansat o provocare comunității tipografice prin organizarea „Cupei Tipografilor” la fotbal. Ce vă propuneți pentru viitor?

Pentru moment dorim să finalizăm cu bine organizarea acestei prime ediții la nivel de București, iar pe viitor, prin sporirarea numărului de participanți sperăm ca aceasta cupă să devină o tradiție pentru comunitatea tipografilor din Bucuresti și dacă va exista interes, din toată țara.

O ultimă întrebare, la care doresc un răspuns franc: de ce a părăsit compania dumneavoastră Asociația Hârtiei?

Suntem genul de oameni care susțin ideea de asociere profesională fiind, de exemplu, membri în ATT (Asociația Tipografilor Transilvania) încă de la început, pentru că am văzut beneficiile pe termen lung oferite de o astfel de organizație. Dar în cazul Asociației Hârtiei, datorită numărului mic de companii afiliate și a cotei noastre mari de piață exista posibilitatea deducerii unor informații pe care preferăm să rămână confidențiale. Nu am dorit de fapt să ne retragem din această asociație, ci doar să nu mai raportăm volumele de vânzări și stocurile în detaliu, considerând că existau probleme mai importante de dezbătut care ne-ar fi ajutat pe toți în activitatea de zi cu zi mai mult decât aceste raportări. Dar, „never say never”…

Similar Posts:

6 recommended
comments icon0 comments
0 notes
352 views
bookmark icon

Write a comment...