Print Magazin nr. 28, ianuarie 2012

Înainte de a vă vorbi despre ceva serios, vreau musai să vă zic doar o vorbă despre evenimentul anului: drupa 2012. Așadar, pentru că cea mai mare expoziție din lume a domeniului va debuta peste doar trei luni, în mai, lumea a început să intre în fibrilație. Mai mult, pentru cei care, ocupați cu alte probleme, n-au reușit încă să-și rezerve un loc de cazare în Düsseldorf, situația devine chiar o mare bătaie de cap. Și, pentru că locurile în hotelurile din oraș s-au cam epuizat de ceva timp, aveți de ales între soluția de a sta la câțiva zeci de kilometri de târg și de a parcurge zilnic această distanță sau de a apela la circuitele de închiriere a apartamentelor private, precum este Deutsche Privathotels, având norocul de a mai nimeri ceva în oraș. În acest caz veți avea și o mică surpriză, „corecții” cetățeni nemți dublând deja chiriile apartamentelor în perioada drupa… În schimb, dacă vă animă spiritul „flower power”, puteți găsi la un preț foarte rezonabil o rulotă dotată cu tot ce aveți nevoie, având avantajul că o veți putea parca chiar în campingul de lângă târg.

Trecând la lucruri mai serioase, mă opresc la două evenimente care au marcat iarna acestui an: soluția găsită pentru fabricantul german de mașini offset manroland, intrat în insolvență în noiembrie 2011, și cererea firmei Kodak de a intra sub protecția Capitolului 11 al legii SUA privind falimentul.

În cazul manroland, soluția finală dată de administratorul de insolvență Werner Schneider este, în opinia mea, una mai mult decât ideală. Dar, deși spun că Schneider a dat (sau anunțat) soluția, nu înseamnă că tot el a și găsit-o… Îmi permit să am o altă teorie, una care se îndepărtează de tam-tamul țesut în jurul găsirii de investitori pentru manroland de către Schneider.
La prima vedere, manroland a fost „sfârtecat” în trei la finalul insolvenței, fabricile din Augsburg, Offenbach și Plauen urmând să aibă proprietari și destine diferite. În realitate, lucrurile stau un pic altfel și dovada o reprezintă chiar cei doi investitori care au cumpărat unitățile din Augsburg și Offenbach, grupul german Possehl, respectiv holdingul britanic Langley. Mulți s-au grăbit să vadă ca iminentă șansa ca fabricantul german manroland să intre, ca și un alt mare producător de rotative offset (Goss), pe mâna chinezilor de la Shanghai Electric, care se zice că au depus ofertă de cumpărare. Sau să fie achiziționat de rivalii de la Koenig & Bauer. Privind prin prisma datelor actuale, nici soluția pusă pe masa lui Schneider de fondul american de investiții Platinum Equity, care se oferea să cumpere toate cele trei fabrici manroland, nu mi se mai pare una plauzibilă, indiferent cât ar fi oferit yankeii miliardarului Tom Gores.

Personal, cred că însăși decizia managementului manroland de a cere intrarea în insolvență a fost parte a unei strategii de rupere de nebădăiosul proprietar Allianz, același care a pus la cale acum doi ani și scenariul de fuziune cu Heidelberg Druckmaschinen – marele asigurător fiind la acea vreme, prin fondul Allianz Capital Partners, acționar majoritar la manroland și minoritar la Heidelberg, cu 12% din acțiuni. Un scenariu despre care presa vremii a vuit, dar pe care oficialii manroland și cei ai Heidelberg nu l-au recunoscut decât cu juma’ de gură…

La prima vedere, manroland a fost dezarticulat. În realitate, Internetul mi-a oferit mici indicii care arată că între top managementul manroland și noii proprietari ar exista relații mai vechi. De exemplu, domnul Gerd Finkbeiner, CEO-ul manroland, a fost membru în Consiliul de Supervizare al firmei Bowe Systec AG până în august 2010, această firmă – întâmplător cu sediul tot în Augsburg – fiind cumpărată de Possehl trei luni mai târziu, după ce intrase în insolvență în primăvara aceluiași an… Întâmplător, și holdingul Langley are o firmă în Augsburg, ARO Welding Technologies, specializată în sisteme industriale de sudare. Deși nu doresc să emit vreo teorie conspiraționistă, îmi permit o părere: manroland nu a fost nicidecum rupt, ci a intrat într-o nouă fază a existenței sale, o fază în care sinergiile dintre fabrica de rotative offset deținută de Possehl și cea de mașini plane deținută de Langley vor continua să existe, funcționând chiar mai bine acum, când manroland a scăpat de obsesia pentru profit a finanțiștilor de la Allianz. Tot răul spre bine, cum s-ar zice!…

Kodak va reuși și el să se reinventeze, scuturându-se de angaralele pe care și le-a adăugat an de an. Mulți spun că americanii nu sunt în aceeași situație ca manroland, adică în insolvență, și că intrarea sub protecția Capitolului 11 al legii SUA privind falimentul înseamnă altceva. Sau că și General Motors a ieșit nevătămat după perioada de restructurare. Gândindu-mă bine, așa și este, iarna nu-i ca vara, iar Germania nu e ca SUA…

Al dumneavoastră,
Titi Amzăr, Redactor Șef

Similar Posts:

• Manroland sfârtecat în trei. Fabrica din Augsburg a fost vândută către Grupul Possehl
• Fabrica manroland din Plauen se închide
• manroland ar putea fi cumpărat de fondul de investiții Platinum Equity sau de Grupul Possehl
• Grupul Langley a cumpărat divizia manroland de mașini offset plane din Offenbach
• Viitorul manroland ar putea fi decis mâine, 18 ianuarie