467Valentin Păcuraru, directorul RoSign, vorbeşte despre tehnologia semnelor luminoase şi situaţia actuală a acestei nişe a industriei de producţie publicitară.
Cât din activitatea de producţie pe care o întreprinde Rosign este asigurată de echipamente şi cât se bazează pe manufactură?
În principiu, totul trece prin echipament, fiind prelucrat, la un moment dat, de maşină. În procesul de producţie a tuburilor cu descărcare în gaze spectrale, o componentă de bază este manufactura. Etapa de formare – de modelare a tubului – este realizată manual. Ultimele faze, respectiv aducerea tubului la pompa de vidare şi montajul, se desfăşoară tot manual. Deci vorbim de un procent destul de mare.
Cum găsiţi oamenii potriviţi?
Greu. Este o problemă generală. Nu există nicio şcoală în domeniu. Toţi oamenii care lucrează acum sunt deja formaţi. O parte din angajaţi au venit la Rosign când s-au închis fabricile de la Fieni şi Romlux Târgovişte. Pe alţii, pentru că nu aveau vreo experienţă, i-am angajat ca muncitori necalificaţi. Cea mai spinoasă problemă este că nu există în nomenclator vreo meserie care să descrie activităţile noastre, iar legislaţia nu ne dă voie să calificăm oamenii la locul de muncă. Revenind la profilul angajaţilor, există şi genul de „mercenari” care se perindă dintr-o parte în alta după salarii şi condiţii mai bune. Deşi aceştia deţin anumite abilităţi, există totuşi un mare risc pe care trebuie să ţi-l asumi, având în vedere că au pretenţii exagerate.
Furnizaţi şi sisteme bazate pe LED-uri? Dacă da, cât reprezintă acestea în economia firmei faţă de tuburile cu descărcare în gaze?
Da, în ultimul timp am derulat multe proiecte care implicau soluţii bazate pe LED. Cu toate acestea, noi suntem mai cunoscuţi pentru lucrările cu tuburi. LED-urile sunt ceva nou şi orice electronist poate să realizeze un montaj, întrucât nu necesită aportul unor echipamente speciale. Există, totuşi, o problemă în ceea ce priveşte calitatea lor, deşi sunt destui importatori care aduc leduri performante. După cum se ştie, toate sunt fabricate în China sau Korea. Din nefericire, printre aceşti producători, există câţiva care fac compromisuri fie la alimentator, fie la LED-uri.
Cea mai spinoasă problemă este că nu există în nomenclator vreo meserie care să descrie activităţile noastre, iar legislaţia nu ne dă voie să calificăm oamenii la locul de muncă.
Cum a evoluat, în ultimii 5 ani, preţul produselor pe care le comercializaţi?
În ultimii cinci ani, preţurile au cam stagnat, piaţa impunând un anumit nivel. Dacă vorbim de ultimii 10-15 ani, preţurile au scăzut considerabil. Spre exemplu, prin 1995, un metru de tub se vindea la 60-70 dolari, iar acum se situează în jurul valorii de 19-20 euro. Un transformator era 100 dolari, acum este aprox. 50 euro. În plus, acum suntem aliniaţi la nivelul preţurilor din restul Europei. Deşi cifra de afaceri a crescut abrupt în acest interval- căci a crescut şi piaţa- consider că producţia publicitară se află pe ultimul loc din punct de vedere al priorităţii investiţiilor clienţilor mici şi medii. Sunt companii care termină de amenajat un spaţiu comercial, mai au două săptămâni până la deschidere, şi se trezesc că nu au firmă luminoasă. Corporaţiile însă, cu mici excepţii şi acestea, au o politică total diferită. Ei vor face cerere de ofertă pentru signalistică în momentul deciziei de a deschide magazinul, chiar şi cu jumătate de an înainte, pentru a avea un grafic cât mai precis al lucrărilor.
Se poate vorbi de criză pe segmentul acesta?
Se poate vorbi de criză în toată publicitatea. În priorităţile clienţilor, noi suntem ultimii, întrucât, ei preferă, în acest moment, să economiseasca banii pentru orice altceva. A scăzut simţitor numărul cererilor de ofertă, însă producţia noastră este totuşi comparabilă cu cea din ianuarie 2008 şi, în consecinţă, nu a fost nevoie de disponibilizări. Ba chiar, suntem în căutarea unor noi angajaţi: un om de vânzări, oameni de montaj şi service şi câţiva sticlari.
Credeţi că ritmul cu care au apărut casinourile de cartier prefigurează apariţia unei noi nişe aducătoare de profituri?
Mai profitabile au fost băncile, a fost un boom extraordinar la un moment dat, pe care l-a simţit toată lumea, însă, momentan, această zonă stagnează şi se mai aşteaptă doar eventuale rebranding- uri. Apoi, mai sunt mallurile. Nişa casinourilor este, într-adevăr, foarte expansivă şi vizibilă. Amenajarea unei locaţii presupune un buget de până la 15.000 euro pentru partea de semne luminoase. Nu cred că va apărea foarte curând o categorie similară în ceea ce priveşte nivelul expansiunii şi profitabilităţii. Poate că amenajarea unui hypermarket sau producţia unui roof-top sunt mai mari ca valoare, însă acestea nu se comandă în lanţ. Şi în ceea ce priveşte farmaciile, cred că s-a ajuns la o saturaţie.
Aţi dezvoltat proiecte de acest gen?
Da, am lucrat, însă nu cu reţele de casinouri. Este un domeniu bun şi va fi şi în 2009. Atât timp cât statul va accepta expansiunea acestui tip de entertainment – şi are tot interesul datorită sumelor colectate din impozitarea jocurilor de noroc – numărul casinourilor se va înmulţi. Însă, cu o reţea foarte extinsă, nu este uşor de lucrat. Sunt multe locaţii de gestionat şi pot apărea probleme de service, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a lanţurilor de casinouri sunt relativ recente, iar eventualele defecţiuni abia de acum pot apărea.
Cu cine lucraţi preponderent- cu clientul final sau cu firme de producţie publicitară?
Nu poţi să refuzi un client care vine cu o cerere mai largă de servicii, spunându-i că tu faci numai partea de lumină. Astfel, luăm şi lucrări complete, însă, preponderent, lucrăm în parteneriat cu alte firme de producţie publicitară, noi situându-ne undeva, la capătul acestui lanţ. Avem mulţi colaboratori, print re care se numără Magnum, Fargo, Eltrix, Cores, Plastyprod şi mulţi alţii, cu excepţia celor care au posibilitatea de a face acest gen de lucrări in-house, precum Klass sau Caralux. Se mai întâmplă să primim cereri pentru proiecte complete şi atunci apelăm la ei. În acel moment, criteriul după care alegem un partener se referă, în principal, la factori financiari. De multe ori, pentru compensare, alegem un colaborator de la care avem mai multe comenzi. Apoi, criteriile de selecţie se referă la calitate, preţ sau experienţă anterioară. Cât despre concurenţă, există firme din provincie bine poziţionate pe teritoriul lor, cu care nu poţi concura la faţa locului. Avem, totuşi, un avantaj în astfel de situaţii. Dacă o multinaţională face o serie de investiţii în ţară, chiar şi numai pe anumite piaţe locale, tot la bucureşteni va apela. Acesta este avantajul capitalei ca sa zic aşa- aici se deschide primul magazin. În plus, odată ce au lucrat cu noi, daca sunt mulţumiţi, vor continua parteneriatul.
Care este ponderea de apariţie a nou veniţilor în această zonă?
Nu au apărut foarte multe firme noi. Însă, s-a petrecut un alt fenomen: s-au înfiinţat firme de producţie care s-au specializat pe un anumit tip de lucrări, în baza unor comenzi deja antamate. Practic, se ştia bugetul, se ştia tipul lucrării, nu era nevoie decât de un executant. Apoi, mai există cazul companiilor care au contracte pe termen lung cu clienţii lor. În baza acestor contracte îşi extind aria de specializare, pentru a-i asigura clientului mai multe servicii.
În contextul descris, cum aţi caracteriza piaţa furnizorilor de semne luminoase?
Acest segment – şi cred că este valabil şi pentru întreg domeniul producţiei publicitare – este foarte volatil, iar previziunile nu pot fi făcute foarte uşor, uneori nici chiar pentru o lună. În condiţiile actuale, cred că un producător trebuie să fie mulţumit dacă poate asigura un flux de lucru continuu, astfel încât să nu îşi piardă forţa de muncă.
Care credeţi că este viitorul semnelor luminoase în România? Cum credeţi că vor arăta acestea peste 5 ani? Led-urile vor inlocui TGSurile?
LED-urile nu vor putea înlocui în totalitate tuburile, cel puţin în viitorul apropiat. LED-ul este o soluţie punctiformă, pe când tubul are posibilitatea de a crea o formă continuă. Tuburile pot f uncţiona în parametri în orice condiţii de mediu, în timp ce LEDurile, deocamdată, sau ceea ce există la noi pe piaţă, trebuie protejate de condiţiile extreme de mediu. Consumul electric este, deocamdată, similar. Părerea mea este că, momentan, tehnolog ia pe bază de LED nu poate acoperi toată plaja de aplicaţii ale tuburilor cu descărcare în gaze. Este evident că tehnologia iluminar ii cu LED-uri a evoluat foar te mult în ultimii 2-3 ani, fenomen care, cumulat cu scăderea preţurilor acestor sisteme, mă face să cred că, pe viitor, s-ar putea înreg istra o diminuare a numărului de sisteme de iluminat bazate pe tuburi, în favoarea celor iluminate cu LED.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print