Analiza

Cât de scump este un echipament ieftin?

• Bookmarks: 27


Toate cronicile venite dinspre Beijing în timpul Olimpiadei au fost ornate cu detalii şi picanterii extrasportive care vizau specificul stilului de viaţă chinez. Nu a lipsit din niciun editorial, comentariu sau discurs jurnalistic referirea la cât de ieftine sunt produsele sau serviciile în capitala Chinei în comparaţie cu cele din Europa. Războiul clonelor cu mărcile originale se poartă în orice domeniu de activitate, sub sloganul cât mai ieftin şi cu acelaşi obiectiv, al cuceririi pieţelor. În ceea ce priveşte activităţile de producţie, echipamentele ieftine au devenit o opţiune de achiziţie nu doar pentru cei care pornesc o afacere, dar şi în pieţele unde recesiunea economică începe să facă victime.

Producţia publicitară este un domeniu de activitate în care supremaţia echipamentelor nu poate fi contestată, puţine fiind acele servicii în care să primeze măiestria manuală a operatorului. Chiar şi în aceste situaţii rare, este vorba, de fapt, de priceperea de a utiliza un echipament şi nu de a realiza produsul finit prin procedee manuale. Fie că vorbim de serigrafie, imprimare digitală, producţie de semne de mari dimensiuni, gravură sau tuburi luminoase, orice semn publicitar este rezultatul procesării unor resurse cu ajutorul echipamentelor. Nivelul de performanţă pe care sunt acestea capabile să îl atingă este un element important în ecuaţia care stabileşte nivelul de competenţă al serviciilor furnizate de firma respectivă. Elementul care influenţează în mare măsură decizia de achiziţionare a unui echipament este preţul, o oglindă care reflectă, nu întotdeauna la scară reală, valoarea sa. Asemeni oricărei mulţimi ordonate valoric, există două extreme care caracterizează cei doi poli. În cazul valorilor de achiziţie ale echipamentelor din producţia publicitară, extremele tind să nu mai fie reprezentate de cazuri singulare ale unor producători. Spre exemplu, în zona echipamentelor de imprimare de format mare, există o categorie de producători care s-au grupat în aceeaşi zonă de preţ. La polul opus se află un număr şi mai mare de producători cvasi-anonimi, majoritatea din China, care propun, cel puţin teoretic, echipamente cu aceeaşi funcţionalitate. În consecinţă, segmentul de mijloc s-a îngustat foarte mult şi tinde să fie ocupat de echipamente destinate aplicaţiilor cu grad mai mare de specializare (maşini cu cerneluri eco-solvent, echipamente flatbed). Producătorii echipamentelor scumpe par să ignore presiunea venită din partea celorlalţi afirmând, cu argumente solide, că nu cu acele companii se află în competiţie. Problema apare atunci când publicul lor ţintă rămâne constant sau, mai rău, tinde să scadă, iar pentru ca produsul lor să fie atrăgător şi pentru alte categorii de clienţi aceștia sunt nevoiți să reducă preţurile. De partea cealaltă, din pachetul de producători anonimi care comercializează echipamente la preţuri foarte mici, se desprinde câte un producător care încearcă să preia toate beneficiile categoriei pe care o reprezintă şi să le ataşeze produsului său, fiind justificat astfel să-și crească preţurile. Atât cei care ieftinesc produsele cât şi cei care le scumpesc acţionează în acest sens pentru a câştiga noi clienţi, dar nu vor ajunge niciodată să se adreseze aceleiaşi categorii de public.

Scump sau ieftin? De cele mai multe ori răspunsul la această dilemă este unul care se rezolvă prin disponibilitatea financiară a cumpărătorului. Cum însă, resursele de creditare pe care le pot accesa producătorii îi scot temporar din acest impas, aceştia tind să investească sume mai mari. Fie că este vorba de năduful cu care unii afirmă că sunt prea săraci pentru a îşi cumpăra lucruri ieftine, fie de lejeritatea cu care alţii cheltuie sume uriaşe fără justificare, se pare că predispoziţia antreprenorilor români din producţia publicitară este aceea de a se orienta către echipamentele scumpe, convinşi că nivelul preţului este un indicator al performanţelor. De puţine ori însă, suma investită este stabilită în funcţie de o strategie atent planificată şi corelată cu atingerea unor obiective. Atunci când achiziţia se face instinctiv, prin raportarea la concurenţă sau speculând o oportunitate apărută în piaţă, echipamentul ajunge să nu fie folosit la adevărata valoare şi sfârşeşte aruncat în vreun colţ al halei de producţie. Mulţi sau puţini, banii cheltuiţi nu se mai recuperează.

10 mituri despre echipamentele scumpe sau ieftine
Echipamentele ieftine sunt mai slabe din punct de vedere al performanţei. Adevărat

Preţul echipamentului reprezintă suma beneficiilor pe care acesta le furnizează prin exploatarea sa. Cu cât acesta este mai mic, cu atât avantajele obţinute sunt mai puţine. Performanţele unui echipament sunt direct proporţionale cu aportul de tehnologie şi know-how investite în realizarea acestuia.

Echipamentele scumpe se devalorizează mai rapid. Adevărat

Diferenţa dintre un echipament scump şi unul ieftin este dată de costurile care se regăsesc indirect în produsul achiziţionat. Aceste costuri provin din activităţi de marketing şi promovare, cercetare şi dezvoltare, distribuţie şi logistică, service şi întreţinere, vânzari. Dacă presupunem că devalorizarea unui echipament se transpune în cât de uşor se poate revinde şi la ce valoare, după o perioadă de funcţionare dublă față de perioada de garanţie, vom constata că aceste costuri sunt primele care se volatilizează din preţul iniţial.

Cu cât un echipament este mai ieftin cu atât creşte riscul ca acesta să se strice mai repede. Fals

Faptul că performanţele de care sunt capabile echipamentele ieftine nu sunt similare celor scumpe, nu echivalează cu felul în care funcţionează ele. Un produs ieftin încorporează o tehnologie austeră, nu una nefuncţională. Nu există legături între prețul de achiziţie al unui produs şi probabilitatea sa de a se defecta.

Cei care cumpără echipamente scumpe nu vor achiziţiona produse ieftine. Adevărat

Cei care cumpără echipamente cu valoare mare achiziţionează în acelaşi timp şi un set de servicii care se situează la un anumit standard de calitate pe care comercianţii care furnizează echipamente ieftine nu îl pot asigura. Adepţii acestei strategii nu vor experimenta alte stiluri de achiziţie atât timp cât nu vor beneficia de serviciile cu care sunt obişnuiţi.

Cei care au echipamente ieftine vând la preţuri mici. Adevărat

Se pare că principiul “buy cheap, sell high” nu are acoperire în business-urile care sunt centrate pe activităţi de producţie. Fie că este o pornire subconștientă de raportare la investiţia făcută, fie că este o poziţionare clară şi asumată ca urmare a unui standard primar de calitate, cei care achiziţionează echipamente ieftine îşi comercializează produsele tot la preţuri mici. Mai mult chiar, aceştia creează în mod deliberat efectul de dumping în piaţă cu scopul de a preveni apariţia altor firme cu acelaşi profil. La polul opus, în cazul celor care investesc sume mai mari în echipamente, dincolo de costul de amortizare mai mare care ridică preţul de vânzare, se manifestă dorinţa de a puncta financiar beneficiile pe care le furnizează echipamentul.

Echipamentele ieftine nu au o garanţie reală. Adevărat

Este cert că fiecare echipament se livrează cu un certificat de garanţie. În realitate însă, aproape orice tentativă de a beneficia de serviciile de garanţie atunci când s-a defectat un produs fie eşuează, fie se transformă în servicii plătite. Cu cât un echipament este mai ieftin în gama sa, cu atât este mai probabil ca furnizorul respectiv să nu aibă integrat un cost care să acopere garanţia produsului. Cei care cumpără astfel de echipamente o fac în cunoștință de cauză, asumându-și riscul unor intervenţii plătite sau efectuate cu propriile resurse.

Echipamentele ieftine se cumpără cu plata pe loc. Adevărat

Echipamentele cu valoare mică de cumpărare sunt achiziţionate cu plata pe loc, chiar dacă valoarea investiţiei poate fi eşalonată pe baza unui sistem de finanţare. Fie că nu vor să plătească dobânzi sau alte costuri de creditare pentru un echipament a cărui valoare nu este foarte certă, fie că tranzacţia este tratată ca un pariu cu un grad de risc ridicat, cei care cumpără echipamente ieftine vor să încheie cât mai repede tranzacţia.

Puţin dai, puţin face. Fals

Această prejudecată provine din eşecurile înregistrate în tentativa de a produce lucrări de calitate ridicată cu echipamente care au performanţe tehnice limitate. Atâta vreme cât cumpărătorul îşi stabileşte o strategie coerentă pentru produsul achiziţionat şi creează pe baza lui un produs adresat unui anumit tip de client, utilizarea echipamentului respectiv poate genera profit. Chiar şi principiul opus acestuia este fals, pentru că există numeroase cazuri de echipamente scumpe care din pricina operării defectuoase produc rezultate de o calitate îndoielnică.

Echipamentele scumpe au costuri de întreţinere mici. Fals

În cazul unui echipament scump, folosirea unor consumabile neagreate de producător atrage după sine pierderea garanţiei, situaţie în care cumpărătorul nu are niciun interes să se expună, mai ales dacă face o investiţie consistentă. Consumabilele acestor echipamente au o valoare de achiziţie mult mai mare faţă de cele ale echipamentelor mai ieftine şi nu sunt disponibile decât prin reţeaua de distribuţie a producătorului. Pe de altă parte, un echipament scump este unul care necesită un operator instruit, aspect care generează un cost suplimentar atât din punct de vedere salarial, cât şi al pregătirii acestuia.

Costul tranzacţiei unui echipa-ment este diferit de preţul de achiziţie al acestuia. Adevărat

Diferenţa dintre costul real al tranzacţiei şi preţul de achiziţie al echipamentului este cu atât mai mică cu cât cel din urmă este mai mare.Zona predilectă în care sunt produse cele mai multe echipamente din categoria celor ieftine este China. Distanţa impune un cost de transport foarte mare, cu excepţia situaţiilor în care producătorul are reprezentanţe în Europa sau lucrează cu un transportator agreat. Există cazuri în care costurile de transport şi depozitare ating 80% din valoarea de achiziţie a echipamentului. Instalarea şi punerea în funcţiune este de multe ori un cost care nu este prins în preţul de achiziţie, însumând, de regulă, transportul, cazarea şi diurna unui reprezentant al producătorului.

Similar Posts:

comments icon0 comments
bookmark icon

Write a comment...