712Prezidențialele au trecut de primul tur, iar în urma lor a rămas cea mai aprigă luptă electorală dată în ultimii douăzeci de ani în România. Mesajele electorale ale celor care au sperat la cea mai înaltă funcție în stat au străbătut România în lung și în lat, lăsând în urma lor promisiuni de mai bine sau acuze la adresa contracandidaților. Paradoxal poate, conținutul acestora s-a uitat, însă forma în care parte din acestea au fost livrate stă mărturie pentru intensitatea luptei electorale din 2009.
Componenta outdoor a campaniei electorale ascunde o luptă între principalii furnizori de servicii de imprimare cel puțin la fel de aprigă precum cea dintre candidații care se promovau pe mesh-urile, bannerele sau steagurile care au împânzit orașele țării. La începutul campaniei electorale am încercat să surprindem în acest material amploarea imprimărilor, bazându-ne pe declarațiile câtorva dintre cei implicați în producția de materiale outdoor destinate campaniei. Toate mărturisirile au fost făcute sub protecția anonimatului și au relevat doar vârful aisberg-ului a ceea ce a însemnat tipărirea materialelor electorale. La jumătatea campaniei electorale, Asociația Pro Democrația a realizat o monitorizare a campaniei outdoor pe București și a estimat că materialele realizate au costat aproximativ 750.000 euro, sumă ce corespunde unei suprafețe de aproximativ 150.000 mp.
Miza financiară pe care o implică o asemenea lucrare a atras în joc toți furnizorii de servicii de imprimare. Marea majoritate nu a ținut cont de culoarea politică și a oferit servicii tuturor candidaților. Din totalul suprafeței, candidații PD-L și PSD au avut parte de cea mai mare expunere (fiecare cu aproximativ 40% din suprafața totală imprimată), urmați de candidatul PNL și de independentul Sorin Oprescu.
Privit în ansamblu, outdoor-ul folosit pentru alegeri are un potențial financiar foarte mare, un calcul simplu relevând o afacere de aproximativ 5 milioane euro, dar presupune și o gestionare riguroasă a costurilor.
Informațiile strânse arată că cei care au beneficiat cel mai mult de aceste cantități sunt companii din Bulgaria, în cea mai mare măsură, Serbia și Ucraina, într-un procent mai mic. Responsabili pentru aceste “scurgeri” sunt atât beneficiarii materialelor electorale, care au căutat cel mai mic preț de producție până l-au găsit în afara țării, cât și furnizorii care au contractat cantități ce au depășit propriile capacități de producție și nu au reușit să le împartă cu firmele din România. Acest ultim aspect capătă o nouă amplitudine atunci când este analizat în comparație cu faptul că beneficiarii celor aproximativ 150.000 mp de materiale imprimate din Bulgaria au împărțit în mod egal beneficiile venite de la nordul Dunării. O analiză mai detaliată a campaniei și a fenomenului descris mai sus veți putea citi în numărul următor al revistei Universign.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print