Incendiul din zgârie nori

În noaptea de vineri 26 iunie 2009, unul din cele mai mari incendii ce au avut loc în Bucureşti în ultimii 20 de ani a distrus o parte importantă a clădirii Millenium Business Center situată în apropierea bisericii Armenească din centrul Capitalei. Mai multe companii care îşi desfăşoară activitatea în această clădire au fost afectate într-o mai mică sau mai mare măsură, fie de incendiu fie de operaţiunile de stingere a acestuia. Comisia de investigare a cauzelor incidentului din cadrul căreia fac parte, printre alţii, reprezentanţi ai Inspectoratului de Stat pentru Construcţii, Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi ai procuraturii, va trebui să stabilească care sunt cauzele şi cine este responsabil pentru pagubele produse de incendiu. Acestea sunt estimate la valori cuprinse între 5 şi 10 milioane de euro. În cadrul unei emisiuni ce a avut loc la TMCTV, Adrian Balaban, inspector la Inspectoratul de Stat pentru construcţii a declarat că:

În acest moment se presupune că incendiul a fost provocat de un scurt circuit care s-a produs în instalaţia de iluminare a literelor volumice, (logo-ul companiei Sanofi) amplasate pe calcanul clădirii. Deocamdată nu se cunoaşte cine este compania care a produs şi instalat semnul publicitar, iar în lipsa unor date oficiale care să certifice cauza incendiului, reprezentanţii comisiei care anchetează incidentul nu au vrut să divulge care este numele companiei.

Un alt aspect care va cântări mult în stabilirea responsabilităţii asupra efectelor incendiului este legat de calitatea materialelor folosite la placarea pereţilor clădirii. Modul în care acestea au ars denotă faptul că acestea nu se încadrau într-o clasă de combustie superioară. La nivelul Uniunii Europene nu este impus un anumit standard în ceea ce priveşte clasele de combustie al materialelor de placare a clădirilor, fiecare ţară având libertatea de a îşi stabili singură aceste criterii. În Germania, de exemplu, placarea clădirilor înalte trebuie realizată cu materiale care să îndeplinească standardul de combustie A2 (cel mai înalt standard fiind A1). Toate materialele care au îndeplinesc acest coeficient de combustie nu întreţin arderea, în cazul materialelor compozite miezul acestora fiind mineral.

a declarat pentru Universign Gabriel Bordeianu, reprezentant al Geplast, companie care distribuie în România materialele compozite Alucobond şi Dibond. În ceea ce priveşte legislaţia din România, acesta clasifică materialele de placare ale clădirilor ca materiale de finisaj şi nu sunt specificate standarde clare în ceea ce priveşte clasa de combustie. Este foarte probabil ca, urmare a acestui eveniment, legea să se modifice sau să existe presiuni din parte companiilor de asigurări care să solicite modificarea acestui cadru legislativ.

Similar Posts:

• Fără reclame pe blocuri
• Unirea își dezvelește fațada
• Publicitatea în cinematografe sau povestea unor importuri de calitate mai ieftine
• Ţesătură imprimabilă rezistentă la foc
• Fețele ascunse ale campaniei electorale