Laurenţiu Mihaiu: Trebuie să ştii să rişti ca să ai beneficii

Acesta este gândul cu care Laurenţiu Mihaiu a luat decizia să investească în retehnologizarea Logos Corporate, într-o perioadă cel puţin incertă. Experiența acumulată îi oferă competenţa de a evalua care dintre categoriile branşei a fost cea mai afectată în prima jumătate a anului 2009 şi de a anticipa cele mai mari greşeli pe care le pot face firmele de producţie în acest an.

Sunteţi printre puţinii manageri din producţia publicitară care şi-a propus să investească în echipamente în 2009. Cum se justifică o astfel de mişcare în contextul unui an recesionist?

În primul rând aş vrea să menţionez că investiţia a fost gândită încă de la finele anului 2008 dar, în contextul recesiunii, am aşteptat ca producătorii de echipamente, cât şi distribuitorii lor să devină mai flexibili în negocierea nu numai a preţurilor, ci şi a termenelor de garanţie. Cel puţin mie, mi se pare penibil ca la o investiţie într-un echipament ce depăşeşte 200.000 – 300.000 euro, garanţia să fie de 12 luni.

În al doilea rând, marea parte a tehnologiilor a stagnat pentru o perioadă de 2 ani, iar în acest moment pentru marea majoritate a producătorilor este o adevărată provocare să-şi menţină poziţiile pe piaţa de profil, aducând tehnologiile la un nivel superior calitate / preţ.

S-a întâmplat vreodată să “împărţiţi” o lucrare cu o altă firmă de producţie publicitară? 

Au fost multe situaţii în care lucrarea a fost împărţită, dar pentru acest lucru trebuie să-ţi găseşti parteneri în sensul adevărat al cuvântului. Motivele care m-au determinat să fac acest lucru au fost pentru simplul fapt de a nu bloca producţia pe o perioadă îndelungată, ajungând să refuzam sau să dăm termene de livrare foarte mari, caz în care clientul, în mare parte, ar fi înaintat eventualele comenzi altor societăţi. Cât despre depăşirea capacităţii de producţie, nu se poate lua în discuţie decât dacă predarea materialelor în tiraje foarte mari trebuie sau trebuia efectuată într-un timp extrem de scurt. Acest lucru este valabil pentru toate firmele de profil, cu investiţii majore şi este exclus cazul celor la care investiţiile nu depăşesc leasingul pe o lună a unei maşini.

V-aţi orientat către specializări multiple: serigrafie, tampografie, imprimare digitală, import şi distribuţie de articole promoţionale, producţie POSM-uri. Care dintre acestea a fost cea mai afectată în prima jumătate a anului 2009?

La o evaluare realistă nu cred că există vreo categorie enumerată ce nu a fost afectată mai mult sau mai puţin.

Motivul pentru care am decis, cu mulţi ani în urmă, să avem o complexitate a serviciilor, a fost pentru a menţine clienţii cât mai aproape fără a fi nevoiţi să împartă proiectele mai multor firme. În general, am realizat cotații la pachet, pentru a deveni mai eficienţi în faţa clientului din punctul de vedere al preţurilor.

Câţi angajaţi are Logos în acest moment? Câţi dintre ei sunt implicaţi în activitatea de producţie şi câţi în departamentul de vânzări?

Momentan, angajaţii Logos sunt într-un număr ce fluctuează între 35-41 persoane, dintre care partea de vânzări este acoperită de 5 persoane. De fapt, cu siguranţă nu doar cele 5 persoane sunt singurele implicate în vânzări, ci toți cei care sunt parte din Logos. Dacă produsul este prost realizat, nu-l vinzi şi, atunci, pentru o corelare mai bună, colegii din producţie devin mai eficienți punându-se în postura de vânzător, nu?

Aţi câştigat clienţi noi pe parcursul acestui an? Cum este numărul acestora comparativ cu anii trecuţi?

În general, Logos Corporate nu face evaluări de câştigare a clienţilor decât dacă există o cadenţă reală a comenzilor din partea acestora. Clienţi noi pot fi numiţi toţi cei care plasează o comandă, fie ea mică sau mare, dar dispar la fel de repede din peisaj aşa cum au apărut, fără a ne deranja, însă cu mențiunea că aceştia nu pot fi denumiţi „clienţi câştigaţi” decât pentru o perioadă relativ scurtă sau foarte scurtă. Revenind la întrebare, am câştigat clienţi noi, dar nu într-un număr excesiv.

Care credeţi că sunt cele mai mari greşeli pe care le pot face firmele de producţie în acest an?

Sunt mulţi care nu au habar ce înseamnă calcule de rentabilitate, chiar şi într-un an de criză, şi se mulţumesc doar că au de lucru, îndatorându-se foarte mult furnizorilor de materiale, chiar ajungând în imposibilităţi de plată, lucru care, fără doar şi poate, duce la insolvenţă, nefacând decât defavoruri pieţei de profil. Au impresia că, printr-o politică agresivă a preţurilor, pot menţine sau lua clienţi fără a fi afectaţi în viitor, sperând ca, la un moment dat, să poată readuce preţurile la adevăratele valori. Ceea ce nu ştiu aceste firme sau ignoră, este că marea majoritate a companiilor multinaţionale (clienţi) care se respectă, fac istoria preţurilor/ furnizor, prețuri ce nu se mai pot revizui nicicând, iar în cazul în care o faci sub un pretext sau altul, dispari în totalitate din baza lor de date devenind membru al black list-ului.

Întâlnim din ce în ce mai frecvent cazuri de incompatibilitate cu afacerea sau ineficienţă în gândirea economică şi, sincer, ne afectează nu numai pe noi, ci pe toţi cei care ştiu ce înseamnă investiţii majore, echipamente fiabile, calitatea produsului, etc.

Nu vreau să fiu răutăcios, dar acest lucru este foarte des discutat în mediul de afaceri, dar, din păcate, neexpus încă de nimeni sau mai bine spus, nemediatizat în revistele de specialitate.

Similar Posts:

• Second-hand, first option?
• Produsele eco sunt primele opțiuni în vânzările post-criză
• Leasingul îşi închide porţile datornicilor
• Cred în puterea de muncă a românului și sunt încrezător că peste șase luni piața își va reveni.
• Davo a crescut cu 20% în 2010