I-am privit cu admirație care, nu de puține ori, ascundea invidie. Îi ascultam cu un aer indiferent, dar foarte atenți să nu pierdem nimic din cuvintele pe care le auzeam pentru prima dată. Au fost primii care au condus multinaționalele care și-au deschis birouri în primii ani ai ultimului deceniu din secolul trecut. Cămăși albe, pagere, telefoane mobile și proceduri, un cuvânt care multă vreme a dat coșmaruri angajaților și antreprenorilor care interacționau cu modul de lucru al unei corporații. Expații care au descins prima oară în economia românească au fost modele pentru cei care au dorit să urce treptele a rmării în propria carieră, dar au fost și un reper după care cei mai curajoși s-au aruncat în necunoscutul antreprenoriatului și al freelancing-ului. Rupți de contextul în care s-au format și plecați în câștigarea propriilor bătălii, acești soldați ai imperiului corporatist au fost priviți, deopotrivă, cu admirație și dispreț. Anii au trecut și percepțiile s-au nuanțat. Unii dintre expați și-au găsit țări de adopție, alții au plecat în căutarea altor teritorii de cucerit, alții s-au retras în țările de unde au plecat. În locul lor vin alții atrași de mirajul ascensiunii spre un vârf al abundenței și puterii. Cu toții plătesc un preț pe măsura visului lor. Câteva zeci de nopți pe ani dormite prin hoteluri și zeci de mii de kilometri în zboruri care înconjoară Pământul. Mesajul lor este, nu de puține ori, asociat cu mesajul corporației pe care o reprezintă. Nimeni nu e profet în țara lui, pare a înțelesul pe care îl poartă suspiciunea cu care este primit mesajul expaților, ori de cât ori aceștia îl trimit către concetățenii lor.
Doru Stoican, Viorel Bogdan și Florian Stroe sunt trei români care au ales să lucreze departe de țară în corporații importante din domeniul imprimării. Vă invit să citiți în numărul din august al revistei USIGN trei interviuri în care cei numiți își povestesc, pe scurt, istoria personală și vă oferă șansa de a vedea cum sunt văzuți furnizorii de servicii de imprimare români din birourile corporațiilor. Este o imagine care, poate, nu seamănă cu cea pe care o avem despre noi înșine, dar care, cu siguranță, ne va ajuta să ne înțelegem mai bine.