Acum ori niciodată

Au trecut doi ani de când Legea Publicităţii Stradale era adoptată, în ciuda unui val intens de proteste şi lobby. După o perioadă de graţie de doi ani, timp în care agenţiile de media ar fi trebuit să-şi facă ordine în portofoliu şi să dezafecteze toate panourile amplasate ilegal, la sfârşitul acestei toamne efectele legii ar trebui să intre în vigoare. Ce se va întâmpla însă cu adevărat şi cât de mult va fi diminuată rezistenţa celor vizaţi de lege va rămâne, probabil, şi pe mai departe, un subiect fierbinte de analiză şi dezbateri interminabile.

Un parcurs tumultuos

Pe 5 iunie 2013, Parlamentul adopta Legea privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate. Actul normativ era un proiect iniţiat de Elena Udrea încă din decembrie 2010, atunci când deputatul PDL era ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului. Legea a fost promovată de guvernul Boc, dar a fost ulterior contestată la Curtea Constituţională de către USL. În plus, împotriva adoptării legii s-au desfăşurat numeroase campanii de presă, în condiţiile în care restricţionarea amplasării publicităţii stradale afectează interesele unor firme de panotaj din Bucureşti. În ciuda opoziţiei şi presiunilor firmelor de lobby din domeniu, legea a fost adoptată. Potrivit acestei legi, supranumită ulterior Legea Udrea, amplasarea de suporturi pentru publicitate stradală urma să fie interzisă în parcuri, pe arbori, în parcurile şi rezervaţiile naturale, pe sediile instituţiilor publice, pe asfaltul drumurilor, precum şi în alte locuri unde administraţia locală decide acest lucru printr-un regulament propriu. În plus, se interzicea amplasarea de mesh-uri sau bannere publicitare pe clădirile aflate în stare avansată de deteriorare, dar doar în cazul în care acestea afectează „structura de rezistenţă şi stabilitatea şi integritatea elementelor constructive şi decorative ale anvelopei clădirii”. Potrivit proiectului de lege, amplasamentele aflate în proprietatea sau administrarea unităţilor administrativ teritoriale destinate montării mijloacelor de publicitate urmau să fie închiriate sau concesionate prin licitaţie publică organizată în condiţiile legii. Legea mai specifica faptul că, în cazul controalelor referitoare la respectarea prevederilor acestei legi, acestea vor fi derulate de către Inspectoratul de Stat în Construcţii. La momentul iniţierii proiectului legislativ, Elena Udrea susţinea că dimensiunea sau modul de amplasare a mijloacelor de publicitate afectează sănătatea publică, bună funcţionare a serviciilor şi instalaţiilor publice şi că sunt agresive faţă de cetăţeni. „Dincolo de acest lucru, nu pot însă să nu remarc şi aspectul estetic. De multe ori, imaginea urbană este alterată de amplasarea necorespunzătoare a mijloacelor de publicitate. Aş menţiona aici mai ales amplasarea panourilor publicitare pe faţadele unor monumente sau clădiri istorice, dar şi faptul că traficul auto şi pietonal poate fi afectat de acestea”, susţinea atunci deputatul PDL.

Doi ani de graţie

Deşi a făcut mare vâlvă în 2013, aplicarea legii a fost amânată timp de doi ani. În noiembrie însă ar trebui să intre, în sfârşit, în vigoare, şi să impună acele reglementări care ar trebui să schimbe faţa publicităţii stradale. Totuşi, pentru atingerea obiectivelor stipulate în lege, se estimează că este nevoie de cel puţin un an de la momentul intrării în vigoare a legii. Companiile de media şi proprietarii de panouri au avut la dispoziţie doi ani pentru a da jos structurile ilegale, însă, în realitate, lucrurile au fost amânate până la termenul limita şi vor fi forţate, atât cât se poate, mult după acesta. Chiar şi într-un scenariu în care cei aflaţi în cauză s-ar mobiliza unanim în aplicarea noilor reglementări, modificările n-ar putea fi făcute peste noapte, fiind nevoie de luni bune pentru a descurca iţele încâlcite în atâţia ani de practici haotice şi eludări legislative. În această lumină, se vehiculează că o alternativă viabilă ar putea fi marcarea panourilor cu probleme şi afişarea unui calendar de urmărire a operaţiunilor de dezafectare a acestora, concomitent cu sancţionarea celor care nu urmăresc acest calendar de intrare în condiţiile noilor reglementări. Propunerea ar putea fi viabilă, în condiţiile în care proprietarii de panouri şi-ar asuma pe deplin demersul, fără a căuta, încă o dată, noi căi de a tergiversa sau împiedica procesul. Pe de altă parte, înlăturarea panourilor nu este atât chiar simplă din punct de vedere logistic. Ea cere alocarea unor bugete care cresc costurile curente ale agenţiilor de media, dar şi reevaluarea contractelor aflate în derulare pe panourile ilegale, antamate în ciuda deadline-ului anunţat cu multă vreme în urmă.

Mize la fel de tulburi

Procentul panourilor ce nu corespund noilor norme ale Legii Publicităţii Stradale n-a putut fi punctat cu exactitate de nimeni. Unii îl estimează la un sfert din piață, alţii susţin că, dacă s-ar aplică corect normele de reglementare, peste 60% din spaţiile de publicitate stradală ar trebui să dispară fără drept de apel. Surse amestecate susţin că există companii cu mii de panouri care vor deveni ilegale, iar cheltuielile de intrare în condiţiile legii sunt de sute de mii de euro sau chiar peste jumătate de milion de euro pentru marii actori din piaţă. Calculele estimative arată că, la nivelul întregii pieţe, milioane de euro ar putea fi alocaţi pentru scoaterea din uz a spaţiilor cu probleme. Cei direct implicaţi în piaţa de media susţin că pentru a dezafecta panourile publicitare cu probleme, trebuie alocat un buget variabil, în funcţie de coordonatele fiecărui loc. Tot ei atrag atenţia că acest cost, cumulat, ar putea deveni o mare problema pentru multe companii aflate la limita profitabilităţii, sau chiar în pierdere. În condiţiile în care scoaterea din circulaţie a unui singur panou poate genera cheltuieli de peste 150-200 de euro, dacă un mare furnizor de publicitate stradală ar trebui să dea jos sute de panouri, reies cheltuieli de la zeci de mii de euro până la sute de mii de euro.
Cum sumele sunt estimate de reprezentanţi ai industriei publicitare, iar numărul unităţilor care urmează a fi dezafectate nu este surprins în niciun raport oficial, ele nu pot fi considerate totuşi un indicator solid într-o analiză ce se doreşte obiectivă. Indiferent de proporţia financiară şi efectele reale asupra pieţei de media, aceasta va fi, fără doar și poate, răscolită. Pentru a contracara eventualele pierderi şi întreruperi de flux, termenele şi condiţiile legislative vor fi în continuare negociate la sânge între companiile de media şi factorii politici de decizie. Actorii politici vor fi, că de obicei, decisivi.

Similar Posts:

• Legea privind publicitatea stradală stârneşte controverse
• Contestațiile partidelor din opoziție și ale firmelor de outdoor nu opresc noua lege a publicității exterioare
• Scopul scuză mijloacele?
• Panou publicitar cu miros de friptură la grătar
• 32 mil. euro, investiția statului român în publicitate în 2011