Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a hotărât, ca parte a programului de dezvoltare şi promovare a turismului, să plaseze indicatoare turistice la 1215 obiective turistice din ţară. Mare parte a acestor indicatoare vor fi confecţionate prin procedeul tehnologic clasic de vopsire sau laminare cu folie reflectorizantă a suportului metalic. Însă, cele 15 obiective turistice incluse pe lista Patrimoniului UNESCO vor beneficia de 100 indicatoare în relief.
Procedeul de obţinere a acestui tip de indicatoare – ambutisarea- nu este foarte extins, din cauza costurilor de producţie. Ambutisarea constă în prelucrarea prin deformare plastică a unei plăci metalice din care se obţine o piesă cavă cu sau fără modificarea grosimii materialului. Prin presarea plăcii acesta ia forma cavităţii matriţei care coincide cu forma piesei dorite. După finalizarea acestui proces, produsul este acoperit cu vopsea reflectorizantă sau cu folie reflectorizantă.
Cătălina Lungu, administratorul firmei KATEL Group, înscrisă în licitaţia organizată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a explicat pentru cititorii Universign de ce nu se justifică, în opinia sa, ambutisarea.
Ce procedeu tehnologic utilizaţi pentru realizarea indicatoarelor în relief, 3D?
În acest moment societatea noastră nu produce indicatoare rutiere cu litere şi cifre ambutisate (în relief).
Principalul motiv pentru care nu producem indicatoare rutiere folosind un astfel de procedeu este lipsa cererii pe piaţa românească pentru astfel de produse, singura excepţie fiind Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Astfel investiţia în achiziţionarea unor utilaje cu care să se poată realiza ambutisarea nu se justifică.
Ce atuuri credeţi că au aceste indicatoare faţă de cele tradiţionale? Care este ponderea proiectelor de acest gen faţă de cele obişnuite?
Indicatoarele în relief sunt confecţionate după principiul indicatoarelor clasice, având în plus literele şi cifrele executate în relief prin utilizarea unor prese speciale.
În experienţa de 10 ani pe piaţa semnalizării rutiere pe care am acumulat-o şi în cei 4 ani de când achiziţiile publice se desfaşoară prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului este prima autoritate contractantă care solicită indicatoare rutiere realizate prin această metodă.
Dovada faptului că aceste indicatoare nu sunt folosite este şi prezenţa redusă a operatorilor de profil la această procedură – doar 2 din cei aproximativ 10 producători de semnalizare rutieră pe care îi cunoaştem pe plan naţional dezvoltându-şi o astfel de tehnologie.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a limitat competiţa, înclinând balanţa spre anumiţi producători, fapt dovedit de numărul redus de indicatoare care trebuiau executate prin ambutisare, dar suficient de multe cât să nu permită libera concurenţă şi să limiteze participarea la doar 2 producători. De altfel, singurul răspuns pe care reprezentanţii ministerului l-au putut da referitor la motivul alegerii acestui procedeu a fost legat de efectul vizual obţinut prin ambutisare.
Totuşi, suntem de suficient de mult timp pe piaţă pentru a şti că primează calitatea pe care o poţi oferi, rezistenţa produsului şi abia apoi faptul că un produs “dă bine”.
Trebuie avut în vedere că pentru aceste produse speciale, şi aşa puţine numeric, s-ar fi putut organiza procedura dedicată de atribuire, restul indicatoarelor, standard, să fie scoase la licitaţie separat – aşa cum ar fi fost normal, însă această opţiune nu a prezentat interes pentru autoritatea contractantă.
De ce consideraţi că indicatoarele firmei care a câştigat licitaţia cu statul sunt neconforme cu documentele care legiferează producerea acestora şi cum se încadrează indicatoarele dumneavoastră în aceste cerinţe?
STAS-ul 1848:2008 este cel care reglementează confecţionarea indicatoarelor rutiere pe teritoriul României. Totuşi, acest STAS nu pomeneşte nici un cuvânt despre posibilitatea de a realiza indicatoare prin procedeul de ambutisare. Puşi în faţa unei astfel de sesizări reprezentanţii ministerului întorc armele şi invocă faptul că standardul stabileşte cerinţele minimale şi că pe lângă acestea autoritatea contractantă îşi rezervă dreptul de a impune cerinţe suplimentare – aşa cum este considerată şi aceasta privind ambutisarea.
0 thoughts on “Primează calitatea, rezistenţa produsului şi abia apoi faptul că un produs ,,dă bine””