Sunt mulțumit de faptul că putem să dăm viață ideilor unor frumoși nebuni
Print Romania 
• Bookmarks: 48
681
Marian Ceaușu conduce destinele Wind de douăzeci de ani. Primii dintre aceștia îi pune sub semnul entuziasmului și al energiei tinereții. Următorii au pus bazele experienței, iar cei din urmă sunt expresia performanței. Însă fiecare din cei douzeci de ani trecuți de la înființarea firmei sunt caracterizați de neconvențional – aspect pe care l-a transferat celor mai spectaculoase proiecte pe care le-a gestionat și cu care crede că Wind se identifică
Anul acesta împliniţi aproape 20 de ani de activitate. Care este motorul care alimentează puterea pentru a merge mai departe?
Mergem înainte, pentru că nu avem încotro. De cele mai multe ori, ai nevoie de noi provocări, iar pentru noi, provocările sunt cererile de lucrări neconvenținale pe care le primim de la clienții noștri. Un exemplu este scenografia de la finala Cupei României, pe care am finalizat-o recent. Asta chiar a fost o provocare, în rest, treburile merg lin. Oboseala se acumulează în timp, iar stresul e foarte mare atunci când faci constant lucruri noi. Lucrul care este deranjant este să nu fii plătit atunci când ți-ai făcut treaba și ai terminat ce era de făcut.
Aveţi alături, în cadrul echipei, oameni care sunt aici de când ați pus bazele companiei?
Sigur că da. Mergem pe sistemul american, în care oamenii ies la pensie după ce au lucrat o viaţă într-o companie. Am avut noroc să am alături oameni valoroşi. Unul dintre ei, care acum gestionează, practic, întreaga activitate, este precum copilul meu.
Cât de mult sunteţi implicat în activitatea firmei, comparativ cu acum 20 de ani?
Acum contribui doar cu 20%, însă mă implic mai mult la nivel de soluţii. Nu s-a schimbat cu nimic evoluţia firmei de la momentul în care am ales să mă retrag, lucru care s-a petrecut în preajma anului 2008. Sincer să fiu, obosisem. Oamenii susţin că au nevoie de mine aici, însă eu consider că aş putea pleca oricând, fără a exista probleme. Mai merg la câte o întâlnire, mai vin cu câte o soluţie, un sfat, o decizie. Spre exemplu, proiectul cu baloanele nu s-ar fi făcut dacă eu nu mă implicam. Sunt mai multe astfel de exemple, în care proiectele nu ar fi fost posibile fără implicarea mea.
Cum s-a schimbat firma în toţi aceşti ani?
E greu de pus în cuvinte. Am evoluat pentru că am acceptat provocările. Am pornit cu elemente gonflabile, am trecut la bannere, apoi casete luminoase, confecţii metalice, pe scurt, am făcut tot ce ne cerea clientul. Noi nu am avut niciodată un departament de vânzări, am lucrat cu ajutorul recomandărilor, la începutul activității firmei mai trimiteam câte un fax. În timp, am comunicat prin e-mail, site-ul propriu sau din recomdandările clienţilor. Aveam un avantaj şi pentru că eram singurii care furnizam gonflabile, iar de aici am dezvoltat mai multe activităţi şi proiecte. Când am fost la Coca-Cola şi le-am prezentat activitatea, m-au întrebat dacă ştiu să fac bannere, iar eu le-am zis că nu, dar am învăţat singur cum se fac. Acum pare ceva caraghios, dar primele bannere erau din fâş și cusute cu aţă. Mai târziu a apărut primul furnizor de poliplan. La început nu foloseam folie adezivă, pentru că se găsea foarte greu. Proiectul meu de diplomă de la facultate era despre adezivii pentru autocolant, așa că am folosit ceea ce am învățat în facultate pentru a realiza primele bannere.
Care este acum cel mai cerut produs?
Lucrăm mult cu LED-uri, cu jocuri de lumini, controllere, soluţii pentru automatizări. Important este să ni se lanseze provocarea. Agenţiile constituie în continuare principalul nostru client. Agenția are la dispoziţie oameni care comunică direct cu clientul. Când am discutat eu direct cu anumiţi clienţi, mi-au reproşat că par neserios, pentru că “prea le fac pe toate şi repede”.
Dacă ar fi să vă retrageți acum definitiv, considerați că sunteți realizat din punct de vedere financiar?
Din păcate, nu. De fiecare dată când reușeam să încasez mai mulți bani, avea loc o devalorizare a banului. Acum, când lucrăm cu o mulțime de oameni, nu mai apucăm să adunăm ceva, pentru că intrăm în spirala datoriilor la bănci, prețurile sunt foarte mici și nu putem decât să supraviețuim. Nu știu dacă e cineva printre ai noștri care ar putea să spună că se poate retrage și dormi liniștit. Asta se întâmplă pentru că nu putem face lucrurile la adevărata valoare, adică să ceri prețuri ca pentru industrie, în condițiile în care noi facem unicat și serie mică. De foarte multe ori, o comandă mare îți creează probleme pentru că nu găsești materialele cu care să le faci.
Cum o să arate firma peste 20 de ani?
Nu știu. Aș vrea să o predau copiilor, dar nu sunt convins că ceea ce facem noi va mai rezista 20 de ani. S-ar putea ca în următorii 10 ani să dispară specializările pe care ne bazăm activitatea acum. Totul se face acum digital, pe computer, în lumea virtuală. Cu toate acestea, nu trebuie să subestimăm plăcerea de a cumpăra, de a merge la magazin, de a petrece timp cu prietenii. Mă gândesc că ar putea să reziste genul ăsta de activitate și datorită naturii sociale a omului. Va supraviețui ceva și din business-ul nostru. Pentru că în magazin, în fața raftului, acolo unde omul se hotărăște să cumpere se află un display sau un hanger pe care știm să le facem foarte bine. Mai mult, oricât de digitalizat va fi viitorul, vor fi întotdeauna apreciați cei care prestează activități manufacturiere. Poate vom fi foarte puțini, dar, cu siguranță, nu vom dispărea, chiar dacă, peste 20 de ani, vom ajunge la ceea ce se întâmplă în Star Trek, la o automatizare aproape completă. Cel mai bun exemplu este cel al imprimantelor 3D, care au luat deja amploare. Se poate face practic orice cu ajutorul imprimantei 3D.
Care este lucrul pe care îl considerați acum cel mai rău pentru piață?
Nerecunoașterea valorilor, în primul rând. Dar și lipsa banilor, care sunt motorul economiei. Momentan lucrăm prea mult și prea ieftin. În plus, clienții se râzgândesc în mod constant, uneori chiar spre sfârșitul lucrării.
Dacă ar fi să alegeți un cuvânt care să surprindă parcursul din ultimii 20 de ani, care ar fi acesta?
Cred că ar fi cuvântul “neconvențional”, pentru că facem lucruri pe care nu le mai face altcineva. Chiar sunt mulțumit de faptul că putem să facem, să dăm viață ideilor unor frumoși-nebuni, cum sunt artiștii din agențiile de publicitate. Însă, din punctul meu de vedere, plata noastră ar trebui să fie de cel puțin trei ori mai mare.
Cine vă împiedică să cereți prețul real?
Sunt actori de pe piață care nu își cunosc valoarea muncii și vin cu prețuri nejustificat de mici. Sunt firme de garaj, care mânâncă puțin din activitatea pe care aș putea să o am și eu. Pentru a susține întreaga firmă, și în special proiectele unicat, ar trebui ca departamentul de print să producă și el ceva bani. Proiectele speciale generează mai mulți bani, însă sunt foarte rare și trebuie să susțin activitatea firmei cu ajutorul altor departamente.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
