1142
A te reinventa a devenit, probabil, cel mai frecventat deziderat personal sau de business etalat în perioada recentă. De voie, de nevoie, toți ne-am pus această insignă în piept. Deși n-am pătruns mai deloc semnificația sintagmei, ne-am poziționat imediat în acest pluton înainte mergător. Reinventarea stă pe buzele tuturor, este un fel de must have atitudinal, fără de care se pare că nu ai nicio șansă să rămâi la suprafața apelor învolburate lăsate în urmă de recesiune. Așa se face că nu a fost nevoie de prea mult timp pentru ca atributul reinventării să devină un zorzon omniprezent, supra abuzat în vorbirea curentă a oricărui om de business care se respectă.
O parte a demonstrațiilor de schimbare a rămas la nivelul declarativ al intenției, numai bună de exhibat în discursuri publice de impact, purtate în fața unui public care trebuie să te perceapă musai ca pe un spirit deschis și vizionar.
Un alt tip de demonstrație, a celor care chiar s-au înhămat la adoptarea noului outfit, deși erau total în necunoștință de cauză, a scos la iveală mutanți, eliminați fără remușcări de o piață a cărei sprânceană se ridică cu scepticism nemilos atunci când observă lipsa de fundament.
Alții au umblat numai la ambalaj, rămânând tributari înțelepciunii locale străvechi, care se ghidează după dictonul caragialesc al revizuirii fără nicio schimbare.
În fine, există câțiva care chiar au făcut-o și le-a și ieșit. Despre ei se vorbește însă puțin și în șoaptă. Continuitatea, stabilitatea și performanțele acestora n-au nimic genial pentru cei măcinați de insolvențe sau neputințe numai bune de pus pe seama vremurilor potrivnice sau a alinierii greșite a astrelor. Nespectaculosul reinventării celor din urmă menține însă un puls normal într-o piață suferindă, epuizată de prea multă sporovăială și vorbe mari.
Maria Savu, editor USIGN
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
