Anul trecut producția publicitară plângea după forță de muncă specializată și plătea bani grei pentru a împiedica angajații performanți să migreze la concurență. Acum, la un simplu anunț de angajare, managerii se delectează cu sute de CV-uri. Criza a determinat managerii din producția publicitară să acorde, pentru prima dată, o atenție prioritară productivităţii. Cea mai la îndemână formulă aplicată pentru atingerea acestui obiectiv a vizat creșterea vânzărilor şi scăderea costurilor prin diminuarea numărului angajaţilor sau alte intervenții de natură să mențină compania la un nivel care să-i facă posibilă supraviețuirea.
Această stare de fapt a influențat în mod direct starea de spirit a angajaților, aceștia devenind din ce în ce mai conștienți că migrarea deliberată la alte companii concurente nu se va solda obligatoriu cu beneficii suplimentare, în special în ceea ce privește eventualele creșteri salariale.
În aceste condiții, o parte dintre angajații domeniului au luat pe cont propriu rezolvarea dificultăților cu care se confruntă compania, fiind din ce în ce mai conștienți că dacă aceasta va traversa criza cu bine, își vor securiza poziția și vor avea acces la beneficii ulterioare.
La polul opus stă categoria angajaților a căror productivitate a scăzut masiv odată cu venirea crizei. Simțindu-se demotivați de orizontul negru ce amenință viitorul companiei și de nesiguranța resimțită zilnic la locul de muncă, aceștia au devenit neperformanți, grăbind astfel momentul în care urma să fie concediați. Pe acest fond vizibil modificat, presiunea de pe umerii angajatorilor din domeniu a scăzut dintr-un anumit punct de vedere, căci, spre deosebire de anii trecuți, aceștia nu mai sunt obligați să prospecteze continuu după forță de muncă în companiile concurente, una din principalele surse relevante de recrutare până nu demult. Odată cu diminuarea acestei presiuni, angajatorii au fost eliberați și de obligația creșterii salariale pentru menținerea în poziție a persoanelor cheie din companie.
Cu toate acestea, reprezentanții domeniului susțin că recesiunea nu a adus obligatoriu și această creștere așteptată a competitivității forței de muncă, astfel că nivelul de performanță și disponibilitate al angajaților nu a suferit îmbunătățiri care să afecteze pozitiv productivitatea companiei. Dincolo de aceste așteptări neîmplinite, managerii au speculat din plin situația excedentului forței de muncă, oferind la angajare salarii diminuate cu 30% față de nivelul anului trecut, în condițiile în care pe fișa postului sunt incluse mai multe responsabilități. Specialiștii consideră că toate acestea nu reprezintă decât o normalizare a abordării problematicii forței de muncă, întrucât creșterile salariale practicate în anii trecuți ignorau aproape deliberat nivelul scăzut al productivității cu care se cofrunta nu doar producția publicitară, ci întreaga economie românească.