Analiza

Singuri împotriva noastra – In cautarea reputatiei

2014/12/16 at 9:25 am Print Romania2014/12/16 • Bookmarks: 18 • Comments: 1492

Priviți imaginea alăturată. Probabil cei mai mulți dintre cei care citesc acest articol sunt deja familiarziați cu ea. Vă propun un scurt exercițiu. Acoperiți ochii tinerei din imagine și priviți imaginea câteva zeci de secunde. Notați momentul în care zâmbetul nu vă mai pare zâmbet, ci un rictus de încordare. Apoi acoperiți jumătatea inferioară a feței și priviți ochii care zâmbesc. După cât timp zâmbetul pare că se transformă într-o expresie a fricii? Articolul care urmează nu propune o incursiune în teoria percepțiilor și gestaltism. Este o încercare de a privi, fără părtinire, în interiorul celui mai îndrăzneț proiect de resurse umane din domeniul tehnologiilor de imprimare din România.

Febra numerelor mari

Anunțarea demarării proiectului “Calificarea ta, un viitor mai sigur” de către entitatea care gestionează acest proiect, Asociația Tipografilor Transilvania, nu a trecut neobservată de către cei implicați în industrie. De la admirație și încredere, până la replici zeflemitoare și teorii ale conspirației, niciuna dintre reacțiile posibile nu a rămas nefolosită de către cei implicați în acest domeniu la auzul cifrei care stătea în dreptul programului: 2,5 milioane de euro. Ar fi greșit să afirmăm că cei implicați în serviciile de imprimare nu sunt obișnuiți cu aceste ordine de mărime și simpla apariție a unui program în valoare de 2,5 milioane de euro ar crea atâta polemică. Investiții de proporții asemănătoare s-au văzut, ba chiar unele mai mari, prăbușiri ale unor companii cu cifre de afaceri la fel de mari fiind deja cazuri de notorietate. Ce a creat atunci acest val de reacții atât de diferite față de programul “Calificarea ta, un viitor mai sigur”? Dacă admirația și felicitările sincere s-au evaporat la scurtă vreme după anunțul inițial, reacțiile acide sau cele răutăcioase abia s-au întețit. În discuții particulare sau pe la colțuri, fiecare dintre cei care privesc cu invidie către performanța ATT chestionează și pun sub semnul întrebării proiectul și felul în care a fost câștigat. Rugați să detalieze, aceștia renunță cu gestul care spune că, “parcă nu știi cum e, n-ai ce să faci, așa merg lucrurile” sau “o să vezi cum se duce DNA-ul peste ei în câteva luni.” Pentru cei care au pornit pe acest drum toate aceste reacții sunt o povară care crește cu cât te lupți mai mult cu ea. Adăugată la complexitatea proiectului și la greutățile ridicate de punerea lui în practică, face ca bucuria câștigării proiectului să se piardă și să facă locul crispării și al încordării asupra îndeplinirii obiectivelor. Acest articol nu își propune să demonteze sau să certifice criticile aduse de contestatarii proiectului și nici să pună într-o lumină favorabilă pe cei care îl gestionează sau să ridice semne de întrebare asupra celor implicați în proiect. Este un material de observație, construit în timp, care va continua și va puncta modul în care a fost implementat primul proiect coerent destinat resurselor umane la nivel de industrie în sectorul imprimării din România.

Furcile caudine ale comunicării

Am asistat la trei dintre cele patru conferințe de presă care au avut loc până acum – noiembrie 2014 – legate de implementarea acestui program. Ca orice lucru care are la bază proceduri și norme impuse de Uniunea Europeană e bine de menționat faptul că, în lipsa acestor obligații, organizatorii nu s-ar fi înghesuit să organizeze aceste întâlniri. Prima dintre acestea a fost un succes în ceea ce privește numărul de participanți. Bucuria începutului, ineditul programului, toate ingredientele unui eveniment reușit. Toate promisiunile urmau să fie monitorizate în următoarele etape ale proiectului. Numărul participanților a scăzut de la o conferință la alta, imaginea sălilor goale în care numărul celor de la prezidiu îl concura pe al celor din sală fiind una care i-a pus pe organizatori în situații neconfortabile. Dacă nu ar fi existat obligația de a organiza aceste întâlniri cu presa, după prima experiență în care audiența a fost foarte mică, probabil că organizatorii ar fi renunțat la aceste întâlniri. Trecerea prin furcile caudine ale lipsei de audiență poate însemna momentul care să aducă cu adevărat în discuție, în spațiul public al acestei bresle, programul gestionat de ATT. După ce a surprins neplăcut, lipsa de reacție a publicului, companiilor, angajatorilor, angajaților și presei de specialitate față de acest program este îndeajuns de nefirească pentru a stârni o minimă curiozitate jurnalistică.

Cine și despre ce este vorba

Site-ul proiectului (www.viitormaisigur.ro) aduce răspunsul la această întrebare fără echivoc:
Titlul proiectului: “Calificarea ta – un viitor mai sigur!”
Sursa de finanţare: Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Axa: 2.3 Acces și participare la formare profesională continuă
Durata: 18 luni, începând cu luna mai 2014
Beneficiarul proiectului: Asociația Tipografilor din Transilvania
Obiectivele principale ale programului sunt: să contribuie la creșterea accesului și a șanselor de menținere pe piața muncii a angajaților, prin facilitarea participării la programe de calificare/recalificare; să orienteze angajaţii către gestionarea eficientă şi intrinsecă a propriului traseu profesional pe tot parcursul vieţii, prin servicii de consiliere şi orientare profesională; să promoveze beneficiile participării la formare profesională în rândul angajaţilor, întreprinderilor şi altor grupuri interesate. În continuarea prezentării proiectului se mai afirmă: Ne adresăm angajaţilor, în special celor necalificaţi pe postul pe care îl ocupă sau cu nivel scăzut de calificare, care sunt interesaţi de obţinerea unei calificări actuale şi complete.
Proiectul este de tip multiregional, prin urmare puteţi beneficia de serviciile noastre dacă sunteţi angajat într-o companie care îşi desfăşoară activitatea într-un judeţ din următoarele regiuni de implementare: Centru, Nord-Vest, Vest, Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Sud-Vest. 2700 de persoane vor beneficia de Consiliere şi Orientare Profesională; 2332 de participanţi la programe de Formare Profesională Continuă și 2040 de persoane vor obţine o calificare recunoscută la nivel european. După o suită de formule pe care suntem tentați să le respingem din cauza aerului lozincard găsim primul reper care poate fi tradus în cifre palpabile. Peste 2000 de persoane vor obtine o calificare, urmând cursuri pe parcursul unei perioade cuprinse între trei și nouă luni, iar costul acestui proiect se ridică la 2,5 milioane de euro. Dintr-o dată, sumele nu mai par atât de exorbitante și dovedesc încă o dată că, schimbând contextul, se schimbă și percepția asupra realității. 1250 de euro, pentru un curs de calificare cu o durată medie de 6 luni, înseamnă o sumă de aproximativ 200 de euro de persoană. Nu mai punem la socoteală că această sumă trebuie să includă, pe lângă costurile de școlarizare și pe cele de comunicare și logistică a programului. Probabil că jumătate dintre cârcotașii care trâmbițează teorii ale fraudei conspirației ar renunța dacă li s-ar cere să școlească un grup de oameni și să aibă de administrat un buget de 200 de euro lunar, aferent fiecărei persoane.
Mai departe, iată cele mai importante coordonate de lucru ale programului care este structurat pe trei nivele de calificare. Câteva exemple din meseriile de pe nivelul 1 de calificare: legător manual, lucrător poligraf, lucrător în comerț sau agent de curățenie. Pentru nivelul 2 de calificare sunt acceptate meseriile de imprimator serigraf, tipăritor ofset, tipăritor flexograf sau operator introducere, validare și prelucrare baze de date, iar pentru nivelul 3 regăsim calificări ca tehnician operator procesare text imagine, tehnician poligraf, tehnician audio-video sau designer pagini web. Exemplele de mai sus nu epuizează toată lista de calificări, care poate fi consultată la www.viitormaisigur.ro. Mai trebuie spus că durata cursurilor pentru nivelul 1 este cuprinsă între 3 și 5 luni, pentru nivelul 2 între 5 și 7 luni, iar pentru nivelul 3 între 7 și 9 luni. Activitățile teoretice reprezintă o treime din durata cursurilor, în medie 2 zile pe săptămână a câte 4 ore, iar cele aplicative (practica) reprezintă 3 zile pe săptămână a câte 6 ore. Programul a ajuns la jumătatea perioadei de implementare, iar beneficiarii acestuia anunță că indicatorii au fost respectați întrutotul. 250 de lectori care vor fi implicați în proiect, 1199 de persoane au fost informate din totalul grupul țintă de 3000 de persoane, 834 de persoane consiliate din totalul de 2700 de persoane al grupului țintă și 303 de persoane care au participat deja la cursuri din totalul de 2300. Toate aceste cifre au fost prezentate în cadrul celei de-a patra conferințe de presă organizate la Cluj cu ocazia întrunirii membrilor Asociației Tipografilor din Transilvania. Momentul a fost unul de bun augur, căci prezentarea datelor a generat câteva întrebări din partea presei, iar răspunsurile au deschis drumul altor chestiuni ridicate de puținii, dar activii participanți la ședință. Discuția s-a animat și a continuat aproape o oră și jumătate, iar la finalul ei s-a întrezărit o nouă perspectivă asupra realității.

Realitatea crudă de sub masca bunelor intenții

Până acum am expus cifrele și faptele așa cum le prezintă datele furnizate de beneficiarii programului. Nu le contestăm și nici nu le punem sub semnul întrebării. Discuția care a avut loc la Cluj, în cadrul conferinței de presă, s-a amplificat în jurul cazurilor concrete întâlnite în implementarea programului, până în acest moment, cazuri care pun într-o nouă lumină, atât complexitatea și gradul de dificultate, cât și necesitatea acestuia. Sunt trei categorii de public implicate în acest program care, aparent, sunt interesate de succesul acestuia: angajatorii, angajații, tutorii. Fiecare categorie are beneficii de pe urma succesului unui astfel de proiect, dar, paradoxal, principalii inamici sunt tot ei. Paradoxul este generat de zona de confort, rezistența la schimbare sau suficiența celor mai sus menționați. Să le luăm pe rând, așa cum s-au ridicat în discuție, în cadrul întâlnirii de la Cluj.

Angajatorii

Dincolo de bătaia pe preț, cea mai des auzită replică la un manger al unei companii care furnizează servicii de imprimare se referă la resursele umane și la cât de greu este să îi califici pe oameni și, apoi, ce eforturi trebuie făcute pentru a îi păstra. Angajații sunt calificați la locul de muncă. “Learn by doing” este singura metodă cunoscută în acest domeniu. Cu excepția domeniului poligrafic, unde a existat o specializare existentă în sistemul de învățământ, dar care acum nu mai funcționează, toate celelalte specializări ale domeniului imprimării au parte de oameni calificați la locul de muncă. Chiar dacă ar fi unii dintre beneficiarii acestui program, cei mai mulți angajatori au preferat să nu se înscrie în cadrul acestuia, motivând că nu vor să primească în curtea lor angajați ai concurenței, care să vadă lucrările și fluxul lor de producție. Transparența este o calitate care se dobândește cu greu și puțini sunt cei care știu să o folosească în beneficiul lor. Cei mai mulți o asociază cu o expunere fatală în fața competiției. Nu este un punct de amendat, ci o realitate care vorbește despre reziduuri din perioada tranziției.

Angajatorul va trebui să aleagă între a avea un angajat calificat pe care să îl plătească corespunzător nivelului de calificare și a fi în permanentă căutare de forță de muncă ieftină al cărei cost să îl poată șterge cu ușurință atunci când vrea să practice un preț de dumping.

Angajații

“Oamenii care vin la cursuri se retrag repede,” spune unul dintre reprezentanții ATT. Este genul de fenomen pe care nu îl anticipezi atunci când pleci la drum animat de gânduri bune și convins că faci altora un bine. Nu este nimic mai nobil decât să asiguri cuiva accesul la educație și la calificare. Este un adevăr pur ca un cristal, dar care se ciobește atunci când este lovit de realitățile din stradă și începe să își piardă din veridicitate. Uitați-vă câteva paragrafe mai sus la ce înseamnă parcurgerea unui astfel de curs. Activitățile teoretice reprezintă o treime din durata cursurilor, în medie 2 zile pe săptămână a câte 4 ore, iar cele aplicative (practica) reprezintă 3 zile pe săptămână a câte 6 ore. Toate acestea timp de 3 luni în cazul nivelului 1 de calificare, care este nivelul de la care s-au înregistrat cele mai multe retrageri. Oamenii ies cu greu din zona de confort, mai ales dacă nu înțeleg beneficiul pe care îl obțin sau, mai rău, dacă nu cred în valabilitatea acestuia.

În plus, a merge la școală, la orice vârstă, presupune un efort, de multe ori mai mare decât o activitate de salariat căreia angajatul i-a descoperit rutina și, în ultimă instanță, confortul. Binele nu poate făcut cu forța, iar prima tentație este de a renunța și a accepta același status, pentru că schimbarea aduce, cel puțin într-o primă etapă, suferință.

Tutorii

Imediat după anunțarea programului, coordonatorul acestuia, d-na Mirela Marica, director executiv al Asociației Tipografilor din Transilvania, a făcut un apel către toți cei implicați în acest domeniu de a propune și recomnada persoane specializate care ar putea să predea în cadrul acestui program. Auto-recomandările nu au fost excluse, ba chiar încurajate, organizatorii acordând un cec în alb celor care s-ar fi propus în rolul de tutor sau lector. După câteva luni, organizatorii au constatat că numărul celor care au fost recomandați sau s-au autopropus pentru acest post era foarte mic. Sunt mulți specialiști în această industrie, dar nu toți sunt gata să își asume rolul de a-i învăța pe alții. Fiecare dintre aceștia ar fi urmat un curs de formator, fapt care le-ar fi asigurat baza procedurală pentru ocuparea acestui post, restul căzând în sarcina proprilor experiențe și cunoștințe.

În realitate, cei mai mulți dintre cei investiți cu competențe în acest domeniu sunt prizonierii unor conjuncturi, politici comerciale ale angajatorilor sau experiențe personale și, odată puși în fața întrebărilor unui public nespecializat ar fi luat contact fie cu limitele lor, fie cu incompatibilitatea cu rolul de dascăl.

Programul se va încheia în luna noimebrie a anului viitor și trebuie continuat pentru încă două perioade similare, dar fără finanțare europeană. Din această perspectivă, misiunea pe care și-a asumat-o ATT-ul abia acum își dezvăluie complexitatea și importanța. Viitoarele sesiuni vor trebui finanțate de categoriile de public care sunt cele mai sensibile la schimbare: angajatorii și angajații. Dacă aceștia nu vor fi convinși de schimbarea pe care o va aduce o astfel de abordare, demersul de acum va fi în van. Încercând să răspundă acuzațiilor unei voci care contesta anumite prevederi ale programului, Mirela Marica a afirmat: “Nu aș fi acceptat să fac acest program în numele ATT-ului, dacă aș fi știut că voi păta reputația asociației.” Este o declarație onorantă și credibilă. În realitate, dintr-o perspectivă ceva mai extinsă, dincolo de interesele unei asociații care reprezintă câteva zeci de companii, succesul acestui proiect ar însemna clădirea reputației ATT.